Veștile proaste în îngrijirea paliativă
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
446 23
Ultima descărcare din IBN:
2024-05-15 00:11
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
616-08-039.75 (1)
Patologie. Medicină clinică (7179)
SM ISO690:2012
BUTA, Galina, NASSER, Wissam. Veștile proaste în îngrijirea paliativă. In: Patrimoniul cultural de ieri – implicaţii în dezvoltarea societăţii durabile de mâine, Ed. 7, 9-10 februarie 2023, Chişinău. Iași – Chișinău-Lviv: 2023, Ediția 7, pp. 186-187. ISSN 2558 – 894X.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Patrimoniul cultural de ieri – implicaţii în dezvoltarea societăţii durabile de mâine
Ediția 7, 2023
Conferința "Yesterday’s cultural heritage – contribution to the development of tomorrow’s sustainable society"
7, Chişinău, Moldova, 9-10 februarie 2023

Veștile proaste în îngrijirea paliativă

CZU: 616-08-039.75

Pag. 186-187

Buta Galina, Nasser Wissam
 
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu“
 
 
Disponibil în IBN: 14 aprilie 2023


Rezumat

Transmiterea de vești proaste este o responsabilitate a medicilor. Vestea proastă este știrea cu impact asupra perspectivei pacientului. Scopul constă în evaluarea complexă a cazurilor de dezvaluire a știrilor proaste, pentru a analiza impactul informației asupra calității vieții pacienților. Materiale și metode: Cercetarea s-a realizat folosind sinteza narativă a literaturii de specialitate din Biblioteca Științifică Medicală, HINARI, PubMed, Hindawi, Google Scholar. Au fost analizate 64 de publicaţii, selectate după sintagmele: vestea proastă, pa-liație, informația tristă, știri care schimbă viața. Rezultate: Comunicarea este dificilă mai ales când medicul are o relație de lungă durată cu pacientul, când acesta este tânăr sau se anticipează rezultatul nefast. Procesul de transmitere a veștii proaste are impact emoțional înalt, deoarece este însoțit de frica de a nu dăuna, emoții necontrolate, discomfort de a întreține dialog despre boala incurabilă, necomplianța, furie și disperare. Detașarea emoțională a medicilor de pacienți poate împedica adoptarea pe termen lung a acestora. Elementele de dezvoltare a relației medic-pacient sunt compasiunea, empatia, abilitatea de a comunica, utilizarea limbajului adecvat, implicarea pacientului în procesul decizional, consilierea centrată pe pacient și sensibilitatea la convingerile culturale și personale ale pacientului. Neglijarea stării emoționale ar putea exacerba suferința pacientului. Concluzii: Procesul de comunicare a veștilor proaste este dificil, necesită talent și implică emoții bilaterale. Abilitatea de a comunica este esențială și are impact substanțial asupra comportamentului.