În scopul evaluării aportului vitaminelor grupului B din formele farmaceutice asupra proceselor de autopurificarea apelor naturale, inițial, au fost stabilite condițiile optime pentru modelarea sistemelor în care vitaminele au rol de potențiali poluanți. În studiu, au fost selectate 2 vitamine: vitamina B6 (piridoxina), care este comercializată sub formă de soluție injectabilă (fiolă de 1 mL cu conținutul de 50 mg/mL) și vitamina B9 (acidul folic), sub forma de comprimate de 5 mg. Din totalitatea metodelor verificate de determinare a conținutului vitaminei B6, a fost selectată metoda spectrofotometrică cu utilizarea soluției tampon fosfat cu pH 7, care deplasează maximul de absorbție de la 291 nm (solvent HCl 0,1N) la 328 nm (solvent sol. tampon fosfat), valoare ce nu coincide cu maximele altor substrate din sistemele modelate. În cazul vitaminei B9, a fost selectată metoda spectrofotometrică directă, dar a fost substituit solventul apa distilată cu soluția de NaOH 0,1 N, ceea ce duce la modificarea esențială a solubilității vitaminei. Datele obținute denotă că vitamina B6 se oxidează de către oxigenul dizolvat, iar vitamina B9 este stabilă la valorile tipice ale pH-ului apelor naturale. Rezultatele cinetice ale fotolizei vitaminelor denotă faptul că piridoxina se supune fotolizei directe și mai mult celei induse de radicalii OH, vitezele proceselor fiind de ordinul 10-8-10-9 M/s ([B6]0=1·10-4 M), pe când valorile vitezelor pentru vitamina B9în aceleași condiții, sunt de ordinul 10-10 M/s și mai mic. Așadar, a fost stabilit că prezența vitaminelor B6 și B9 în apele naturale va duce la consumul echivalenților oxidativi, prin urmare la încetinirea proceselor de autopurificare chimică. Vitamina B9 în mediul acvatic este persistentă, din cauza solubilității mici în apă, ceea ce necesită un timp mai mare pentru transformarea acesteia. Vitamina B6se va transforma cu o viteză mult mai mare, grație susceptibilității înalte la echivalenții oxidativi.