Fluxurile financiare ilicite afectează dezvoltarea economică și socială a unei țări în nenumărate moduri. Exodurile nedocumentate de averi către și din cadrul, precum și în interiorul unei țări, au repercusiuni grave asupra veniturilor guvernului, averi care ar putea fi investite în cheltuieli publice și alte forme de reforme economice și sociale. Fluxuri financiare ilicite, în special cele care au legături cu crima organizată, retrag fondurile din economia legitimă și pot forța Statul să aloce mai multe resurse pentru a preveni și răspunde la activitatea infracțională sau pentru tratarea sau compensarea victimelor, fapt ce blochează extinderea serviciilor sociale de bază și a programelor de infrastructură care au ca scop îmbunătățirea bunăstării și capacității tuturor cetățenilor, în special a celor foarte săraci. Ținând cont de toate aceste aspecte, încă din anul 2014, prin introducerea art. 106¹ în Codul Penal al Republicii Moldova, s-a încercat, ca măsură de siguranță, crearea unui nou mecanism de confiscare, venind în „completarea” confiscării speciale care s-a dovedit insuficientă pentru a combate flagelul criminalității organizate și de corupție, cu un nou articol, confiscarea extinsă. Dar, în timp, s-a considerat că legea conține un obstacol ce îngreunează procedura de confiscare a bunurilor și le dă posibilitatea celor care s-au îmbogățit ilicit să-și păstreze averile și astfel, pentru eliminarea oricăror lacune legislative, dar și pentru a transpune în legislația internă prevederile art. 4, 5 și 6 din Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat prin Legea 190/2022, noile modificări legislative având ca principal scop, posibilitatea confiscării bunurilor care au fost transferate de condamnat către terți pentru a evita confiscarea, confiscarea bunurilor în absența acuzatului, precum și în cazul decesului sau în cazul în care acuzatul nu se prezintă în instanța de judecată.