Un loc important printre valorile unui muzeu îl ocupă cartea veche, care scrisă într-un stil viu, plin de culoare, atrage atenția prin aspectul fizic și conținutul ei, impresionează prin coperțile din lemn îmbrăcate în piele presată frumos realizate, adesea fiind decorate cu cruci, chenare, motive florale sau geometrice în colț sau mijloc, realizate prin ștanțare în nuanțe de auriu sau argintiu, de o reală frumusețe fiind și curelușele realizate din piele și metal. Filele ilustrate cu frontispicii, vignete, gravuri, inițiale florale, letrine, podoabe finale, cernelurile folosite la tipărire în nuanțe de roșu și negru, dau cărților o deosebită imagine. Volumele prezentau o stare avansată de deteriorare, din cauza unei uzuri complexe, cauza fiind o folosință îndelungată și expunerea la factorii de degradare chimici, biologici și fizici. Factorii care contribuie la deteriorarea lor sunt factorii interni de degradare (materialele și tehnologia folosite la fabricarea hârtiei) și factorii externi de degradare (lumina, umiditatea relativă, temperatura, agenții biologici-insecte, bacterii și fungi. Cărțile au avut nevoie de intervenții atât la corpul cărții cât și la legătură. Hârtia prezenta halouri de umezeală, depozite de impurități și murdărie în zona tranșelor, patină funcțională (în special la colțuri), cerneluri estompate, plieri, pierderi de material suport, hârtie fragilizată datorită atacurilor microbiologice. Legătura cărții a necesitat și ea intervenție, înregistrând aproape toate tipurile de degradări specifice. Operațiunile de restaurare au avut în vedere înlăturarea efectelor produse de factorii de degradare, tratamentul de restaurare urmărind consolidarea suportului celulozic și a textului, redarea aspectului inițial prin consolidarea structurilor originale și completarea zonelor lacunare. În urma procedurii de restaurare aplicate, piesele și-au recăpătat integritatea fiind redate circuitului documentar și expozițional.