Articolul conține un șir de considerente asupra abordărilor interpretative a Concertului pentru Țambal și Orchestră op.3 semnat de compozitorul Alexander Timofeev, originar din Republica Moldova, stabilit în SUA. Creația, unică în felul său, denotă un concept complex, unitar și cuprinde un conținut muzical ce oferă numeroase oportunități de exprimare pentru interpreții-țambaliști contemporani. În calitate de prim interpret al acestui Concert, de fiecare dată îl redescopăr în alte lumini. Alexander Timofeev a intuit un potențial tehnic și artistic nebănuit al țambalului, abordându-l la un nivel superior celui la care ne obișnuisem până acum – o abordare cu adevărat contemporană, care deschide noi oportunități pentru viitorul acestui străvechi instrument. Dacă ne gândim la afirmația lui F. Busoni, precum că muzica – dacă e să o comparăm cu arhitectura, sculptura și poezia, arte vechi și mature – este ca un copil care „a învățat să meargă, dar mai trebuie condus...” (Schița unei noi estetici a muzicii), apoi, desigur, în perioada unui secol lucrurile s-au schimbat mult, și anume datorită unor compozitori vizionari, printre care se numără și Alexander Timofeev. Parafrazând, am putea spune că, dacă „muzica este un copil ce trebuie îndrumat”, apoi țambalul, abordat în contextul muzicii contemporane, este aproape un „nou născut”. În perioada în care am lucrat asupra interpretării acestui Concert (pe care îl voi interpreta și la examenul meu de masterat din 12 mai 2019, la Academia de Muzică din Budapesta, în prezența autorului), am dedus un lucru extrem de important – pentru o interpretare reușită este nevoie de o abordare „din exterior”, de o gândire „proaspătă”. Cheia abordării interpretative a acestei creații rezidă în îndrăzneala inovatoare ce deschide noi posibilități sonore și tehnice ale țambalului, în dezvăluirea cât mai plenară a conceptului artistic al Concertului. Din aceste considerente, atât eu, cât și generația de țambaliști tineri, datorează mulțumiri compozitorului Alexander Timofeev.