Unele aspecte legate de organizarea și dezvoltarea stilistico-interpretativă în orchestrele de muzică populară din România
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
193 8
Ultima descărcare din IBN:
2024-02-23 13:24
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
785.1:784.4.03(498) (1)
Muzică instrumentală. Muzică simfonică. Gruparea instrumentelor. Muzică pentru ansamblu (274)
Muzică vocală (288)
SM ISO690:2012
COTOS, Mihai-Gabriel. Unele aspecte legate de organizarea și dezvoltarea stilistico-interpretativă în orchestrele de muzică populară din România. In: Patrimoniul muzical din Republica Moldova (folclor şi creaţie componistică), 17 iunie 2019, Chişinău. Chişinău: "VALINEX" SRL, 2019, Rezumate, pp. 29-30. ISBN 978-9975-68-371-5.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Patrimoniul muzical din Republica Moldova (folclor şi creaţie componistică)
Rezumate, 2019
Conferința "Patrimoniul muzical din Republica Moldova (folclor şi creaţie componistică)"
Chişinău, Moldova, 17 iunie 2019

Unele aspecte legate de organizarea și dezvoltarea stilistico-interpretativă în orchestrele de muzică populară din România

CZU: 785.1:784.4.03(498)

Pag. 29-30

Cotos Mihai-Gabriel
 
Centrul Cultural Bucovina, Suceava
 
 
Disponibil în IBN: 10 martie 2023


Rezumat

Deși nu putem spune despre orchestra de muzică populară din România că este în sine o entitate cu vechi origini folclorice, ea mai degrabă avându-și originea pe la mijlocul sec. XX (în perioada comunistă), apărând din necesitatea de standardizare a actului artistic folcloric și chiar de cenzurare pe alocuri, ea a devenit în zilele noastre poate cel mai comun mijloc de exprimare muzicală în folclor. Din punct de vedere al constituirii instrumentale, orchestra de muzică populară din arealul românesc este alcătuită din : 1. Secțiunea ritmică (acompaniament) – contrabas, braci (violă), țambal, chitară, acordeon, tobă, care mai poate fi comletată (la necesitate) și cu unele instrumente semi-obligatorii precum cobză, violoncel, trombon, etc; 2. Secțiunea melodică, reprezentată de a. partida instrumentelor cu corzi, de regulă cu o componență minimă de cinci viori la partida de vioara I, completate de una la vioara a-II-a. În cazul unei formule mai mari se poate dubla acest coeficient, respectiv: 10 membri vioara I și doi la vioara a-II-a; b. partida instrumentelor aerofone: trompetă, clarinet I, clarinet II și nai. Acestea mai pot fi completate, de asemenea, la necesitate de unele instrumente semi-obligatorii precum: fluier, saxofon, taragot cât și unele derivate ale celor menționate, trompetă in C, saxofon alto sau sopran, caval, flaut, etc. Ca orice fenomen artistic din actualitate, orchestra de muzică populară a fost și este supusă evoluției social-culturale, care se datorează mai multor factori precum actualitatea timplului, circulația rapidă a informației în mediul social, progresul instruirii academice care oferă instrumentiștilor și dirijorilor noi posibilități și calități tehnico-interpretative. Prezentul demers își propune să scoată la lumină o serie de probleme actuale cu care se confruntă orchestrele de muzică populară din România, atât începând de la organizarea lor – un factor foarte important fiind lipsa orchestranților pregătiți (de către școlile de profil), cât și probleme de ordin stilistico-interpretativ, care sunt tot mai multe în acest segment, probleme datorate unor factori diferiți.

Cuvinte-cheie
orchestră de muzică populară, stilistică, interpretare, folclor muzical, tehnică interpretativă, organizare