O analiză semiotică a textului se face mai întîi de toate prin expli-carea corectă a simbolurilor utilizate în context. Am analizat în articolul dat două simboluri foarte aproapiate după sens, dar cum menţionau J.Chevalier şi A.Gheerbrant „ totul este semn şi orice semn este purtător de sensuri. Dar noi nu –l percepem decît la suprafaţă.“ Albina fiind simbol al sufletului, denotă faptul că, pretutindeni rămîne o natură arzătoare, purifică prin foc şi hrăneşte prin miere. Datorită acestui fapt ea este considerată emblema lui Hristos, pe de-o parte blîndă, pe de alta cu dreptate (mierea şi acul). Mierea e hrana unică, îşi extinde înţelesul simbolic la cel de cunoaştere şi înţelepciune. Cu ajutorul acestor simboluri devine mai clară cultura religioasă, cunoaşterea mistică, bunurile spirituale şi utilizarea lor ăn context. Am propus explicarea simbolurilor prin conotaţii biblice, dar şi cu ecouri în literatura artistică. Discifrarea semnelor rămîne un subiect mereu actual, care ne provoacă la noi şi noi interpretări.