Articolul conține o interpretare proprie a etnografului privind cele mai valoroase țesături de lână – scoarțele – ca o sursă de studiere a psihologiei femeilor. Tezaurul de culori și simboluri denotă o lume interioară bogată a creatoarelor de covoare/ scoarțe. Țesătoarele au creat până la mijl. sec. al XIX-lea în spiritul unei viziuni tradiționale asupra vieții și omului, femeile incluzându-le în ceremonialuri și ritualuri. Inovațiile în vopsirea lânii, în compoziția ornamentală, ce au pătruns la mijl. sec. al XIX-lea, au contribuit la schimbări radicale în arta scoarțelor și, respectiv, imaginarul femeilor reprezentat în scoarțe. Aceste modificări sunt analizate din perspectiva psihologiei femeilor, care au preferat să imite desene create de artiștii europeni, „receptând” naturalismul în arta decorativă, însă aceste modificări pot sugera că femeile au devenit mult mai deschise la tendințele de modernizare a societății și într-un fel mai conștiente de sine. Femeia din zona rurală, conform tradiției, era responsabilă de țesutul textilelor pentru a-și asigura zestrea și îmbrăca casa. Unele femei țesătoare au excelat în acest meșteșug. Femeile din înaltele categorii sociale, la fel, își pregăteau textile de interior și altele pentru zestre, alegând motive pe placul lor, angajând țesătoare cu care colaborau în acest sens. Analiza scoarțelor din perspectiva mentalității și condițiilor secolului al XIX-lea – înc. secolului XX permite o abordare multidisciplinară a acestor obiecte. Recent, etnologii afirmă convingător că scoarțele sunt opera femeilor, creatoare anonime din diferite grupuri sociale.