Accesibilizarea muzeelor pentru persoane cu dizabilități este necesară nu doar pentru a respecta cadrul legislativ recomandat de organizațiile mondiale ce apără drepturile omului, dar și pentru a face viața oamenilor mai interesantă. Pentru a asigura accesul persoanelor cu dizabilități locomotorii, trebuie adaptat, mai întâi, drumul până la muzeu, de la pragul casei, la spațiul public: trotuare, scări, intrări și expozițiile muzeale. Pentru oamenii din „lumea tăcerii”, muzeele ar putea să devină centre de atracție, dacă mesajul ghidului ar fi simplificat/adaptat și ar exista măcar un muzeograf ce cunoaște limbajul semnelor. Pentru persoanele cu dizabilități de vedere, la fel ca și pentru cele cu dizabilități locomotorii, este necesar de a accesibiliza drumul până la instituția muzeală: scările, ascensorul, trotuarele cu borduri înalte, stațiile de oprire, trecerile de pietoni – sunt obstacole de neimaginat. Utilizatorii bastoanelor albe, mai ales în orașe, sunt supuși pericolelor și, fără însoțitor, este dificilă deplasarea. Pentru a accesibiliza colecțiile muzeale există mai multe posibilități tehnice, precum: crearea replicilor exponatelor, machetelor tactile, panourilor 2D și 3D, tipărirea etichetelor și informației în alfabetul Braille, precum și audiodescripția ghidajului. Creând oportunități pentru persoanele cu dizabilități, de fapt, se realizează integrarea și socializarea tuturor membrilor societății.