Basul Ion Paulencu și plurivalența creației lirice: joncțiunea genurilor, repertoriilor muzicale și mediatizării ca proiecție a habitusului cultural
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
238 4
Ultima descărcare din IBN:
2024-01-12 01:45
SM ISO690:2012
CHISELIŢĂ, Vasile. Basul Ion Paulencu și plurivalența creației lirice: joncțiunea genurilor, repertoriilor muzicale și mediatizării ca proiecție a habitusului cultural. In: Studii culturale, Ed. 4, 28 septembrie 2022, Chişinău. Chişinău: Institutul Patrimoniului Cultural; Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, Filiala de Arte „Tudor Arghezi”, 2022, Ediţia 4, p. 23. ISBN 978-9975-84-165-8.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Studii culturale
Ediţia 4, 2022
Simpozionul "Simpozionul naţional de studii culturale :"
4, Chişinău, Moldova, 28 septembrie 2022

Basul Ion Paulencu și plurivalența creației lirice: joncțiunea genurilor, repertoriilor muzicale și mediatizării ca proiecție a habitusului cultural


Pag. 23-23

Chiseliţă Vasile
 
Institutul Patrimoniului Cultural
 
 
Disponibil în IBN: 4 octombrie 2022


Rezumat

Merituosul artist liric și pedagog Ion Paulencu (n.1940), remarcabil bas, interpret de muzică de operă, populară și tradițională, profesor universitar, îndrumător, formator și promotor al tinerelor talente, folclorist, redactor de emisiuni, actor, scenarist și distins om de cultură din Republica Moldova a rotunjit, în anul de grație 2020, cea de a 80-a aniversare. Dincolo de bogata și fructuoasa activitate de artist liric la Teatrul de Operă și Balet din Chișinău (1972-2018), protagonistul a materializat și valorificat un vast patrimoniu muzical sub formă de înregistrări audiovizuale (emisiuni radio și TV, filme, CD), cu aportul mediatic al IPNA Compania „Teleradio-Moldova” (TRM), cu suportul diferitor orchestre și formații muzicale academice și populare, inclusiv cu orchestra de studio „Folclor” (debutând în anul 1968). Acest patrimoniu însumează peste 240 de creații în variate genuri ale muzicii universale de operă și camerale, muzicii populare și de mase sovietice, muzicii tradiționale și neo-tradiționale locale, în diverse variante și versiuni interpretative, toate conturând un larg univers al identităților culturale și sociale concurente, proiectate ca direcții estetice și discursive hegemonice în arta vocală profesionistă din perioada sovietică a tranziției post-staliniste (anii 1960-1990) și cea post-sovietică (după 1991). Pentru a explica și fundamenta motivația socială și practică a diversității genurilor și direcțiilor estetice, abordate în arta de performanță vocală a maestrului Ion Paulencu, apelăm la potențialul euristic și epistemologic al conceptului de „habitus cultural” (Pierre Bourdieu), coroborat cu cel de „cultură”, „identitate” și „paradigmă socială”, concepte care s-au impus drept instrumente metodologice importante și indispensabile ale Studiilor Culturale din ultimele patru-cinci decenii.