Creaţia instrumentală a compozitorilor din Republica Moldova denotă o mare diversitate a stilului şi a genului abordat. Oleg Negruţa completează palmaresul componistic cu încă un concert instrumental, ce evidenţiază stilul pregnant al acestuia. Repertoriul său surprinde prin claritatea desenului muzical bazat pe folclorul moldovenesc și tendința spre stilul de concert, iar melodiile sale sunt dinamice, bogate în ritmuri de dans național, astfel contribuind substanțial la valorificarea cîntecului și jocului nostru folcloric. Maniera individuală de scriitură a compozitorului cuprinde căteva direcţii stilistice: clasică, folclorică şi de jazz. Cea mai proeminentă direcţie, ce acaparează un număr mare de creaţii, este cea folclorică. Astfel, observăm o predilecţie sporită pentru melosul naţional, iar compozitorul, fiind original, îl îmbină cu stilul clasic, obţinând o sonoritate de tip nou, care se bazează pe îmbinarea elementelor folclorice – genuistice, melodice, de ornamentică, şi intonative cu cele clasice – formă, gen, tematism şi componenţa orchestrală. Una din creaţiile sale, care determină identitatea componistică a lui O. Negruţa, este Partea I din Concertul nr. 1 pentru clarinet şi orchestra de coarde. Partea I este scrisă în forma de sonată clasică, având compartimentele: Expoziție, Dezvoltare, Repriză, Cadența, Codă. După o analiză detaliată a primei părţi, observăm o importantă majoră a elementului naţional. Acesta se manifestă prin utilizarea intonaţiei folclorice, ornamentelor tipice – apogiaturi, mordente; a genului de dans – hora prin ritmul său specific şi formulele ritmice de triolet. Elementul naţional serveşte drept nucleu pentru ilustrarea primei teme secundare şi, care are un rol ideatic, cel de a doborâ vigilenţa celorlalte teme componente. Este de menţionat faptul că, aici, caracterul naţional obţine victorie asupra celui clasic. Acest fapt este demonstrat prin interpătrunderea elementelor folclorice în cele clasice universale şi atingerea scopului ideatic.