Este cunoscut faptul că piesele utilizate în construcția de mașini foarte frecvent funcționează în condiții de temperaturi cu diapazon larg, medii agresive, fiind supuse uzurii mecanice intensive etc. Aceste condiții de exploatare a tehnicii moderne impun cerințe deosebite referitor la durabilitatea şi fiabilitatea construcțiilor în ansamblu şi a elementelor componente ale lor în parte. Orișice tehnologie nouă elaborată prezintă o valoare atât teoretică, cît şi practică, dacă include în sine următoarele criterii: aplicabilitate practică; eficienţă economică; fiabilitate şi performanţă. Din acest punct de vedere obținerea suprafețelor cu proprietăți deosebite a straturilor subţiri de ordinul nanometrilor este o tendinţă strategică a cercetărilor contemporane prin elaborarea de noi procedee şi tehnologii de prelucrare a materialelor, astfel, încît să se asigure o înaltă productivitate, economie de materiale şi energie şi să se asigure o calitate înaltă a suprafețelor prelucrate. Pe piața mondială a tehnicii şi tehnologiilor de prelucrare a materialelor există o concurenţă tot mai aprigă între cele tradiționale şi netradiționale. Vectorul principal de dezvoltare e de partea tehnologiilor noi, care de fapt au menirea de a anihila criza de materiale şi energie care a cuprins întreaga omenire.