Documentele de partid, ce cuprind discuțiile interne ale elitei politice din RSS Moldovenească din anii 1941-1953, și o serie de demersuri semnate sau anonime, încadrate la rubrica „strict secret”, relevă existența unui fenomen denumit în semantica epocii „gruppovșcina”, dincolo de aparenta disciplină partinică. În anul 1948, jurnalistul I. Batov, care fusese transferat la Chișinău din regiunea Orlov, a formulat mai multe demersuri în care argumenta existența unor grupuri de interese bazate pe relații constituite în studenție, înainte de 1940 și în anii evacuării 19411944. Aceste grupuri/grupări din care ar fi făcut parte și unii secretari ai CC al PC(b)M, membri ai comitetului orășenesc Chișinău și funcționari ai ministerelor, își promovau propriile interese și îi marginalizau pe cei în care vedeau oponenți reali sau imaginari. Dincolo de unele măsuri ce au fost luate, fenomenul a continuat să existe și la începutul anilor 1950, chiar și după perioada în care L. Brejnev, trimis pentru a face „ordine” de CC al PC(b) din toată Uniunea, a stat la Chișinău (5 iulie 1950-septembrie 1952). Atunci unele din informațiile furnizate de Batov (demis în noiembrie 1948) au fost puse în aplicare, iar un șir de funcționari din vârful ierarhiei de partid au fost demiși în câteva etape, iar alții, care neofi cial făceau parte din aceleași grupuri, au fost păstrați. Pe de altă parte, dincolo de existența acestor grupuri, și controalele efectuate de comisiile trimise de la centru, elementul național nu a fost promovat, nici în structurile sovietice și de partid, nici prin politicile din educație. Comunicarea se bazează pe documente de partid consultate în cadrul fondului 51, inventarele 1-9 din Arhiva Organizațiilor Social-Politice din Republica Moldova.