Conform analizei unor texte din ştiinţa şi filosofia antică greacă, mitul capătă două semnificaţii: a) Metoda de prezentare a unei probleme şi soluţii în comunicarea unui adevăr; b Modalitate obişnuită de argumentare fi losofi că şi ştiinţifi că. „Mythos-ul nu mai poate fi privit ca o simplă fabulă, el acoperă întotdeauna o modalitate de a gândi realitatea. Pentru fi losofi a antică greacă mythos-ul devine un element care, caracterizează epoca în care gândirea a încercat prin mijloace cantitative să releveze o lume a calităţii” (R. Vulcănescu, Mitologia romană). Interpretările moderne ale mitului se datorează oamenilor de ştiinţă şi se referă la continua revizuire a mitului în lumea activităţii ştiinţifi ce moderne. Drept exemple concrete a conexiunii dintre miturile greceşti şi operele literare pot servi: Mitul „Zburătorul” şi „Luceafărul”, Mitul „Patul lui Procust” şi „Patul lui Procust” de C. Petrescu, Mitul ,,Moldei” şi „Povara bunătăţii noastre” de I. Druţă, Mitul „Dedal şi Icar” şi ,,Meşterul Manole” de Lucian Blaga. Şirul de exemple ar putea continua... Spre exemplu, putem face conexiunea dintre poemul ,,Odiseea” de Homer şi romanul „Fraţii Jderi” de M. Sadoveanu sau „Mitul Labirintului” cu povestea „Harap Alb” de Ion Creangă. În concluzie pot menţiona că stabilirea unor punţi de legătură dintre diferite discipline pe lângă faptul că reprezintă un obiectiv important al studierii istoriei generează noi dimensiuni de interpretare a evenimentelor, proceselor şi fenomenelor istorice.