În rândurile ce urmează semnalăm prezenţa unei posibile aşezări gumelniţene în preajma localităţii Ciobalaccia, raionul Cantemir. Informaţia respectivă se găseşte într-o notă de mână, scrisă cu creionul pe harta arheologică a localităţii Ciobalaccia din Repertoriul arheologic al Republicii Moldova, aflat la Agenţia Arheologică Naţională. Însemnarea respectivă reprezintă o zonă încercuită la nord-est de localitate, precum şi textul: aşezare Gumelniţa, Gh. Postică 1976. Folosind posibilităţile de localizare moderne (google maps; geoportal.md), observăm că zona încercuită/situl se află în stânga drumului local L619, la 1,3 km la est de marginea de nord-est a satului Victorovca, parte a comunei Ciobalaccia. Amplasat la 1,1-1,3 km sud-est de râuleţul Larga, la altitudinea de 160 m, într-o zonă actualmente acoperită de vegetaţie, împădurită, unde textura solului este luto-argiloasă, moderat erodată, întretăiată de câteva râpe cu izvoare. Veridicitatea informaţiei cu privire la existenţa unei aşezări gumelniţene în zona amintită mai sus este susţinută şi de existenţa unor fragmente ceramice reîntregibile într-o cutie pe care este notat Ciobolaccia 1976, cu caractere chirilice, în fondul arheologic al Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei. Toate informaţiile amintite au fost confirmate verbal de dl. Gh. Postică. Materialul ceramic reprezintă două polonice şi un păhăruţ întreg, precum şi alte două pahare şi o cupă, reîntregibile, pe suprafaţa interioară a cărora este notat „Ciobalaccia”, cu caractere chirilice. De asemenea mai există un recipient cupă/capac (posibil, zoomorfă). Artefactele existente sunt confecţionate din pastă bună, de culoare cenuşie şi cărămizie, încadrându-se la categoria ceramicii fine şi semifine. Lotul ceramic recuperat îşi găseşte analogii foarte exacte în mediul Stoicani-Aldeni, precum şi în aşezările de tip Bolgrad. Nu excludem nici posibilitatea influenţelor Precucuteni-Cucuteni A în situl amintit, întrucât formele recuperate de noi pot fi observate şi în mediul cucutenian timpuriu. Informaţiile acumulate ne permit să susţinem existenţa acestei aşezări în realitate. Această constatare face ca noul punct arheologic să fie cea mai de nord-vest aşezare gumelniţeană din spaţiul pruto-nistrean, devenind a 34-a aşezare documentată. De asemenea, observăm că populaţiile eneolitice gumelniţene îşi lărgesc arealul de habitat, înaintând spre colinele codrilor Tigheciului o zonă de hotar între comunităţile Precucuteni II-III – Cucuteni A şi mediul gumelniţean local, zona de contact îngustându-se. Acest nou sit, sperăm, va oferi răspunsuri la întrebările privind interacţiunea, legăturile, influenţa reciprocă a locuirilor gumelniţene şi cucuteniene.