Cazul familiei Ţanţu, o familie basarabeană luptătoare dedicată idealului naţional, evocă secvenţial o pagină din epopee tragică a istoriei Basarabiei din secolul trecut. Derulată pe parcursul a două generaţii, drama profesorului Vasile Şanţu şi a căpitanului Mihai Ţanţu surprinde soarta vitregă a unei familii basarabene, prizonieră în vâltoarea vremurilor dar, totodată, misiunea liber asumată de către intelectual şi ofi ţer – tată şi fiu – de a sluji idealul României Întregite. Desemnat şef al Birolului de organizare a Sfatului Ţării în urma Congresului Ostaşilor Moldoveni şi apoi comisar militar pentru Basarabia, Vasile Ţanţu a votat Unirea cu România la 27 martie 1918. Ales deputat de Lăpuşna, Vasile Ţanţu susţine o emoţionantă cuvântare, o adevărată lecţie de românism la şedinţa de deschidere a lucrărilor primului Parlament al României Mari. A deţinut mai multe funcţii şi demnităţi la Bucureşti şi Chişinău, dar în urma unei teribile boli s-a stins din viaţă la 30 ianuarie 1937, fi ind înhumat la Cimitirul Central din Chişinău, prilej pentru autorităţile române de a organiza funeralii naţionale. În contextul răpirii Basarabiei după notele ultimative din iulie 1940, mormântul marelui luptător pentru Unire a fost profanat de noile autorităţi sovietice, care au arestat şi deportat pe toţi cei care făcuseră parte din Sfatul Ţării. Moartea prematură – la doar 52 de ani – l-a salvat pe Vasile Ţanţu de chinul deportării, dar comisarii politici sovietici s-au răzbunat pe familia sa ucigându-i doi fii prin împuşcare în ceafă. Al treilea fiu al lui Vasile Ţanţu era ofi ţer în armata română, devenind, în scurt timp, un element de elită, fondatorul operativ al trupelor de desant. Căpitanul paraşutist Mihai Ţanţu a executat mai multe operaţiuni în spatele liniilor inamice pe Frontul de Răsărit, iar după 23 august 1944 s-a implicat activ în mişcarea naţională de rezistenţă anticomunistă. Moştenită din familie ca zestre genetică imuabilă, atitudinea antisovietică şi antibolşevică – profund românească şi creştină, de altfel – a determinat arestarea sa şi mulţi ani de detenţie în temniţele regimului comunist. Perspectiva catastrofi că a comunizării şi re-rusifi cării Basarabiei a declanşat reacţia sa împotriva ocupantului sovietic şi a celor „fără de neam şi Dumnezeu”. Acest aspect a fost afi rmat curajos de către Mihai Ţanţu în faţa anchetatorilor, după cum ni se confi rmă fără echivoc din declaraţiile sale inserate în dosarul de urmărire informativă afl at la C.N.C.A.S. Atitudine fermă din închisorile comuniste, tăria de caracter dovedită în faţa anchetatorilor şi a regimului de exterminare la care a fost supus, reacţiile refractare contra oricăror compromisuri şi cedări de la conduita de onoare şi credinţă românească, comportamentul exemplar în raport cu ceilalţi deţinuţi politici, colegi de suferinţa, conturează profilul patriotului Mihai Ţanţu. Totodată, chinurile şi încercările pe care a fost obligat să le suporte în detenţie, întregesc destinul tragic, dar demn, al luptătorului şi închid ciclul jertfelnic al unei familii care a militat pentru cauza Basarabiei.