Alegerile rabinice din oraşul Bălţi în anul 1877 (după documente inedite)
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
344 3
Ultima descărcare din IBN:
2023-06-06 10:18
SM ISO690:2012
ROITMAN, Alexandru. Alegerile rabinice din oraşul Bălţi în anul 1877 (după documente inedite). In: Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie, 24 aprilie 2015, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Academia de Administrare Publică, 2015, Ediţia II, pp. 58-59. ISBN 978-9975-71-774-8.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie
Ediţia II, 2015
Sesiunea "Sesiunea ştiinţifică a departamentului Istoria românilor, universală şi arheologie"
Chișinău, Moldova, 24 aprilie 2015

Alegerile rabinice din oraşul Bălţi în anul 1877 (după documente inedite)


Pag. 58-59

Roitman Alexandru
 
Universitatea de Stat din Moldova
 
 
Disponibil în IBN: 10 iunie 2022


Rezumat

Articolul de faţă descrie instituţia rabinatului în Imperiul Rus, importanţa funcţiei de rabin – liderul spiritual al comunităţii evreieşti şi specificul acesteia în Basarabia. Studiul de caz, prezentat mai jos, se bazează pe sursele documentare inedite din Arhiva Naţională a Republicii Moldova, urmând a fi descrise alegerile rabinice din oraşul Bălţi din anul 1877. Întreaga procedură era prevăzută de către legislaţia rusească în cele mai mici detalii, începând cu realizarea procesului electoral, procedura inaugurării şi depunerii jurământului faţă de ţar. Schimbările frecvente ale legislaţiei ruse implicit au atins şi acest domeniu. Astfel, în 1804 Comitetul Evreiesc a prescris desfăşurarea alegerilor rabinice odată la trei ani, înaintând candidaţilor condiţia cunoaşterii uneia dintre limbi: rusa, poloneza sau germana. În atribuţiile rabinului intra oficierea circumciziilor, a mariajelor, divorţurilor şi funeraliilor. O altă modifi care a legislaţiei în domeniu a avut loc în anul 1835. Aceasta introducea o amănunţită descriere a tuturor procedurilor de preluare a atribuţiilor de către un rabin. Înăsprirea graduală a legislaţiei în timp, a dus la apariţia inopinată a „rabinatului dublu”, adică existenţa unui rabin de stat, ales conform procedurilor legislaţiei existente şi a unui rabin spiritual (transferând această dihotomie în dimensiunile psihologiei clasice un lider formal şi informal). Schimbările înregistrate în legislaţie, cu efect întârziat, nu întotdeauna erau aduse la cunoştinţa factorilor de decizie la nivel local, fapt vizibil din interpelările frecvente parvenite în adresa administraţiei guberniale. Deşi autorităţile ruse planifi cau să transforme rabinul într-un „agent” al statului prin înaintarea în anii ’60 a condiţiilor suplimentare pentru ocuparea postului. Printre acestea se număra, la început, doar cunoaşterea generală a religiei iudaice, ulterior fiind cerută posesia diplomei de studii a unei şcoli rabinice, fie a unei şcoli generale sau universităţi). Aceste condiţionalităţi nu au făcut altceva decât să slăbească poziţia rabinului de stat şi s-o întărească pe cea a rabinilor spirituali.