Valorifi carea documentelor de arhivă reprezintă în continuare unul dintre obiectivele cercetării istorice din spaţiul românesc. Aceste tipuri de izvoare ne oferă noi date şi perspective de percepere a trecutului, permit să fi e nuanţate unele aspecte legate de evoluţia istorică, inclusiv ne dau posibilitatea de a reevalua unele probleme considerate, în viziunea unor cercetători, ca fi ind soluţionate. Deşi, la mod ideal pentru editorii de documente de o importanţă majoră este publicarea după original, sau din prima sursă, totuşi ele nu întotdeauna s-au păstrat în forma iniţială, ajungând la noi în copii, extrase, rezumate sau menţiuni. De aceea, deseori în culegerile de documente interne şi externe editorii apelează la diferite piese, editând de regulă actele după cea mai superioară formă, cunoscută la momentul publicării respectivului material. De asemenea, nu se neglijează şi alte reprezentări a respectivelor izvoare, care sunt refl ectate în partea fi nală a documentului după indicarea sursei folosite. Din aceste considerente, o datorie a celor care identifi că noi forme de păstrare a unui document deja cunoscut, este să le semnaleze. În contextul dat dorim să atragem atenţia asupra unei menţiuni a documentului emis de Aron Tiranul la 8 (18) decembrie 1594, pe care o identifi căm în dosarele Fondului (37) al Judecătoriei Civile a regiunii Basarabia, prin care întărea lui Efrim (Huru) vistiernic şi rudelor sale un loc pe Cahul la ţinutul Tigheci. Respectivul act a fost editat după original în mai multe rânduri. Totuşi, contextul în care apare respectivul izvor, ne permite să afl ăm că la începutul secolului al XIX-lea, când horugicul Teodor Pântea, urmaş al lui Efrim, înainta în atenţia instanţelor administrativjudiciare pretenţii asupra unei părţi de moşie pe Cahul, stăpânită la acea vreme de familia Balş. Acesta este interesant, atât pentru soluţionarea chestiunilor legate de descendenţii din Efrim vistiernicul, cât şi pentru modul de utilizare în instanţele judecătoreşti a actelor de stăpânire, care deşi respectau toate condiţiile legale, totuşi puteau fi remise posesorilor din varia motive, inclusiv a depăşirii termenilor legali de înaintare a pretenţiilor.