Acțiunea în stabilirea paternității are ca obiect determinarea legăturii de filiație dintre copilul din afara căsătoriei și tatăl său. Acțiunea poate fi pornită în situația în care tatăl copilului din afara căsătoriei nu vrea să îl recunoască. În cadrul dezbaterilor judiciare poate fi administrat orice mijloc de probă, admis de lege, care face dovada paternității: proba cu martori, înscrisurile, mărturisirea pârâtului, probele științifice. Expertiza medico-legală (ADN) nu este o probă obligatorie în Republica Moldova, deși este singura în măsură să stabilească dacă pârârtul este sau nu tatăl copilului. Totuși, în cazul în care instanța de judecată, la solicitarea mamei (în calitate de reprezentant al copilului), dispune efectuarea expertizei, pârâtul nu se prezintă la recoltarea probelor, susținând că nu poate fi supus unor analize medicale împotriva voinței sale în temeiul art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În acest caz, atunci când se pune problema stabilirii paternității împotriva voinței presupusului tată, prin supunerea acestuia la teste biologice, intră în conflict dreptul copilului de a-și cunoaște identitatea personal, protejat de art. 8 din Convenție, și dreptul presupusului tată de a nu fi supus la teste medicale împotriva voinței sale, protejat de același art. 8 din Convenție.

The action in establishing paternity has as its object the determination of the filial connection between the child out of wedlock and his father. The action can be initiated in the situation when the father of the child out of wedlock does not want to recognize him. During the judicial debates, any means of proof, allowed by law, which proves paternity can be administered: the evidence with witnesses, the documents, the defendant’s confession, the scientific evidence. Forensic examination (DNA) is not a mandatory test in the Republic of Moldova, although it is the only one able to determine whether or not the defendant is the child’s father. However, if the court, at the request of the mother (as a representative of the child), orders the performance of the expertise, the defendant does not appear at the gathering of evidence, claiming that he can not undergo medical tests against his will under art. 8 of the European Convention on Human Rights. In this case, when the issue of establishing paternity against the will of the alleged father, by subjecting him to biological tests, the child’s right to know his identity, protected by art. 8 of the Convention, and the right of the alleged father not to be subjected to medical tests against his will, protected by the same art. 8 of the Convention.