Prin articol susținem că personalitatea elevului trebuie să se afle în prim planul performanţelor, care este indicatorul direct al potenţialului lui, factorul determinant şi responsabil de însăşi calitatea atributelor performative. Un proces managerial axat pe funcțiile implicative ale performanței școlare dezvoltă decizii programate, luate în condiții de certitudine, dar și decizii în condiții de risc, capcane manageriale, care solicită competența leadershipului de a acționa prompt și fără prea mult consum atitudinal. De-a lungul evoluției sale competența de comunicare a înregistrat mai multe dominante cu valoare educativă, cu implicații directe în politica managerială de calitate. Toate au la bază, însă, viziunea că ,,limbajul este oglinda omului întreg, rațiunea, afectivitatea și voința acestuia”

Through the article we argue that the student's personality must be at the forefront of performance, which is the direct indicator of his potential, the determining factor and responsible for the quality of performative attributes. A managerial process focused on the implicit functions of school performance develops programmed decisions, taken in conditions of certainty, but also decisions in conditions of risk, managerial traps, which require the competence of leadership to act promptly and without too much attitudinal consumption. Throughout its evolution, the communication competence has registered several dominant ones with educational value, with direct implications in the quality managerial policy. All are based, however, on the vision that "language is the mirror of the whole man, his reason, affectivity and will".