This article analyzes the itinerary of recovering the identity and unity of the being of the character Filimon from the novel Viața și moartea nefericitului Filimon sau anevoioasa cale a cunoașterii de sine by Vladimir Besleaga. Between life and death, the protagonist realizes that he lived in a world ”fabricated” by the aberrant political ideology of his father Nichifor Fatu, the artistic projection of the ”daddy of the crowds” – I. V. Stalin. That is why Filimon chooses the journey on the sea of death, a mythical itinerary traveled by heroes from legends, myths, fairy tales, to re-establish his world, to order the terrifying shadows of the psyche in an inner cosmos. Thus, the Water of Time, the ritual of descent into the hell of the earth, crossing the labyrinth, the constellation of the being from the split fragments (grandmother – sister), the direct confrontation with the enemy (the total opposite of his being – the commissioner, the protective „father” of the communist regime), the psychological struggle between these two antagonistic characters (in the paradigm of light and darkness, surface – interior, conscious – unconscious, love – hate, individuality – nation, lie – truth). All are part of an initiatory structure involving regressus ad uterum, where the maternal principle coincides with the Goddess of Death, Terra Mater and the Goddess of Love.

În articolul de față se analizează itinerarul recuperării identității și unității ființei personajului Filimon din romanul Viața și moartea nefericitului Filimon sau anevoioasa cale a cunoașterii de sine de Vladimir Beșleagă. Aflat între viață și moarte, protagonistul conștientizează că a trăit într-o lume „fabricată” de ideologia politică aberantă a tatălui său, Nichifor Fătu, proiecția artistică a „tătucului noroadelor” – I. V. Stalin. De aceea, Filimon alege călătoria pe marea morții, un itinerar mitic parcurs de eroii din legende, mituri, basme, pentru a-și reîntemeia lumea, a-și ordona umbrele înfiorătoare ale psihicului într-un cosmos interior. Astfel, Apa Vremii, ritualul de coborâre în infernul pământului, traversarea labirintului, constelarea ființei din fragmentele scindate (bunica – sora), confruntarea directă cu inamicul (opusul total al ființei sale – comisarul, „tatăl” protector al regimului comunist), lupta psihologică dintre aceste două personaje antagoniste (în paradigma luminii și întunericului, suprafață – interior, conștient – inconștient, dragoste – ură, individualitate – neam, minciună – adevăr). Toate fac parte dintr-o structură inițiatică care implică regressus ad uterum, unde principiul matern coincide cu Zeița Morții, Terra Mater și Zeița Iubirii.