In the works At the Courtyard of Yearning, In Praise of Sleep, At the Watershed, we see a manifestation of a Faustian passion of knowledge, built up in the shape of demonic instances, theorized by Goethe and essay-like exposed by Lucian Blaga. The existential anxiety which generates metaphysical sadness, reaches the boiling point, imprinting to the works In Praise of Sleep and At the Courtyard of Yearning powerful tragic accents. In critical works about Blaga it was often spoken about the cult of the deepness, a concept about which the poet himself said he has it, in a posthumous publication in which he has different opinions with the ones who critique him, finding his poems difficult or even abstract. The lirosophical vision of Blaga takes some concepts from Leibniz philosophy, exposed scarcely in The Trilogy of Knowledge. God is conceived by the Dutch philosopher as a supreme, absolute existence, not to be identified with Nature. The exegetics is almost unanimously in considering the work In Praise of Sleep as a turning point in Blaga’s lyrical creation. Several literary critics and historians present the poetry of Blaga as a synthesis of inspiration and reflection.

În volumele La curțile dorului, Lauda somnului și La cumpăna apelor, găsim o manifestare a unei pasiuni faustice de cunoaștere, concretizată în formele demonicului, teoretizate de Goethe și expuse eseistic de Lucian Blaga. Neliniștea de natură existențială, generatoare de tristețe metafizică, atinge punctul culminând, imprimând volumelor Lauda somnului și La curțile dorului puternice accente tragice. S-a vorbit adesea în exegezele blagiene despre cultul adâncului, despre care mărturisea că îl are însuși poetul într-o însemnare publicată postum, în care polemizează și cu cei care găsesc poeziile sale dificile, abstracte. Viziunea lirosofică blagiană se alimentează din filosofia lui Leibniz, expusă rezumativ în Trilogia cunoașterii. Dumnezeu e conceput de filosoful olandez ca o existență supremă, absolută, nefiind identificat cu Natura. Exegeza este aproape unanimă în a considera volumul Lauda somnului drept punctul culminant al creației lirice a lui Blaga. Mai mulți critici și istorici literari prezintă poezia blagiană ca o sinteză a inspirației și reflecției.