Dintre toate aspectele culturii, şcoala sau învăţămîntul în general a fost şi rămîne baza de la care derivă neasemuitele şi importantele valori spirituale. Învăţămîntul este izvorul dezvoltării unei culturi, de aceea în dependenţă de starea lui se poate afirma cu certitudine despre insuccesele, succesele şi caracterul general de dezvoltare a societăţii. În comunicarea mea doresc să vă relatez despre istoria învăţămîntului în satul Crihana Veche de la sfîrşitul sec. XIX pînă în prezent. Cu numele Crihana, localitatea noastră a dăinuit peste secole, apoi devine Crihana Veche pentru a fi deosebită de Crihana Nouă care apăruse peste deal, în imediata apropiere a satului. Unele surse documentare informează precum că prima atestare pentru Crihana Veche ar fi anul 14251 , deşi „în sec. XV nici într-un hrisov domnesc nu se aminteşte denumirea Crihana în calitate de nume al unei aşezări oarecare‖2 . Indirect, numele localităţii este vizat într-un act al cancelariei domneşti din 2 iulie 1502, în care sunt menţionate valea şi gîrla Cărhana3 . După A. Eremia „Denumirea corectă, motivată din punct de vedere istoric şi etimologic a localităţii este Crihana‖, aceasta „fiind un nume topic românesc şi trebuie scris şi rostit conform normelor limbii şi tradiţiilor onomastice româneşti‖4 . În anul 1879 localitatea Crihana Veche avea 151 de case în care locuiau 377 bărbaţi şi 331 femei. În sat funcţiona o şcoală populară cu două clase (cabinete)5 . După 1884, conform „Istoriei bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea‖ de N. Popovschi, pe la sate se deschid şcoli bisericeşti – parohiale care „puteau fi înfiinţate de către preoţi parohiali sau, cu consimţămîntul lor, de către alţi membri ai clerului. Cursurile se ţineau de către preoţi locali sau alţi membri ai clerului, după învoială, asemenea şi de învăţători şi învăţătoare, special numiţi pentru aceasta, cu aprobarea episcopului eparhial‖6 . În anul 1893 prin stăruinţa preotului Vasile Praniţki, la Crihana este deschisă şcoala parohială de doi ani pe lîngă biserica din sat7 . Colectivul pedagogic era alcătuit din directorul (popeciteli) şcolii, Al. Chiperi şi învăţătorul de religie Vladimir Cazac8 . În total pe anii 1893 – 1899 pentru întreţinerea şcolii s-au cheltuit 2284 ruble9 . La acea perioadă în plan didactic şcoala întâmpina mari greutăţi. Aceasta se datora intensificării procesului de rusificare a învăţămîntului în Basarabia. Predarea obligatorie în limba rusă era absolut neînţeleasă de elevii băştinaşi. Astfel, din numărul celor care au susţinut lucrări la limba rusă pe data de 5 şi 17 mai 1901, doar Andrei Antohi şi Ion Bodean au fost apreciaţi cu nota „4‖. Ştefan Creţu, Feodor Gaju, Zinovia Şarban ş.a. – au primit note de „3‖10. În anul respectiv au absolvit şcoala doar patru elevi: Andrei Antohi, Maria Bodean, Nicolae Mocanu şi Ecaterina Mocanu11. Din raportul primarului comunei M. Răileanu pentru anul 1902 aflăm că „pe teritoriul satului exista o şcoală din ceamur‖12 în care „ţineau lecţii directorul şcolii preotul paroh Vladimir Cazac, premiat pentru muncă sârguincioasă cu 25 de ruble şi învăţătoarea Maria Vasilieva, premiată cu 15 ruble‖13 . La 1 ianuarie 1906 „Crihana număra 1227 locuitori. Copii de vîrstă şcolară (de 8, 9, 10 şi 11 ani) erau 123. Şcoala parohială cu 27 de locuri avea 69,6 arşini pătraţi, înălţimea de 3,9 arşini şi volumul de 271,4 arşini cubi. Cei 43 de elevi erau instruiţi de un singur învăţător. Apăruse necesitatea de a se construi o nouă şcoală cu două clase (na dva complecta) cu 114 locuri în care să lucreze 2 învăţători14 . O adevărată revoluţie culturală s-a produs în Basarabia ca rezultat al marelui eveniment – Actul Unirii, votat pe 27 martie 1918, care a „conferit procesului de naţionalizare a învăţămîntului consecvenţă şi dinamism, şcoala fiind interpretată drept factor primordial al politicii de culturalizare‖15 . După Unire „a fost aprobat un program de activitate pentru perioada de tranziţie, realizarea căruia sconta unificarea învăţămîntului din întreaga ţară, pentru ca toate şcolile de acelaşi grad şi tip de pe teritoriul României să aibă aceeaşi organizare şi structură‖16. În anul 1921 în Basarabia a fost întrodus învăţămîntul primar obligatoriu. Iar în anii următori atît în România, cît şi în Basarabia în speţă se constituie un nou sistem al învăţămîntului de trei grade: învăţământul primar, secundar şi învăţământul universitar17. Ca consecinţă imediată a legislaţiei române, în anul 1923 la Crihana a fost deschisă o şcoală primară mixtă18. Din surse istorice aflăm că în anul 1933 în catalogul şcolii din comuna Crihana erau înscrişi 173 de elevi din cei 612 copii cu vârsta cuprinsă între 5 – 16 ani. În şcoală activau trei învăţători: Tănase şi Maria Munteanu şi Parascovia Bogdan (cunoscută în sat drept Bogdanova). La 1 septembrie 1933 Parascovia Bogdan (ova), la vârsta de 35 de ani avea o vechime în muncă de 15 ani şi primea salariul brut de 3250 lei. Deţinea diplomă de învăţător emisă în anul 1916. A fost încadrată în învăţămînt în anul 1918. Respectiv, soţii Tănase şi Maria Munteanu erau la vârsta de 29 de ani ambii, cu vechimea în muncă de câte 7 ani şi salariul de câte 2550 lei. Au fost încadraţi în muncă în anul 1926 posedînd diplome de învăţător emise în acelaşi an19. În anii 1932 – 1936 satul nostru avea o suprafaţă de 5544 ha 29 arii şi număra 2400 locuitori. În comună exista primărie, şcoală primară în Crihana şi şcoală primară mixtă în Vâlcova20 (Vâlcova fiind o parte mai nouă a satului). Rezultă, deci, că în localitate activau deja două şcoli primare, ceea ce a condus la o reducere vădită a ponderei populaţiei analfabete. Această evoluţie a fost stopată, însă, din cauza celei de-a doua conflagraţii mondiale. În anii grei ai războiului situaţia materială a şcolilor devenise deplorabilă: clădiri dărmate, utilaj şcolar distrus, insuficienţă de cadre didactice. Nu ajungeau încăperi, bănci, mese, dulapuri, table, cretă. Elevii duceau lipsă de manuale şi caiete. Se scria printre rândurile ziarelor ori pe hîrtie de saci pentru ciment. Dar cea mai acută problemă era, totuşi insuficienţa de cadre, căci majoritatea profesorilor din şcolile româneşti se evacuaseră21. Din satul nostru au plecat peste Prut soţii Tănase şi Maria Munteanu. Către anul 1944-1946 sistemul românesc de instruire din Basarabia a fost distrus totalmente şi înlocuit cu sistemul de învăţământ sovietic22. La acea perioadă şi în raionul Cahul se puse problema reconstituirii învăţămînului public. Şeful secţiei raionale Cahul menţiona că „În 1944 au fost deschise 23 de şcoli, inclusiv 3 medii, 12 de 7 ani şi 8 pimare cu un efectiv total de 3200 de elevi‖23 La Crihana, la 25 august 1944, director al şcolii de 7 ani este numită Parascovia Bogdanova, iar în calitate de învăţători – I.T.Gladcov, Gh. I. Bunghez, Gh.C. Greţu, Gh.I. Ţurcanu ş.a. În total – 11 pedagogi24 . Către 1 octombrie 1944 îşi redeschide uşile şcoala primară din Vâlcova, condusă de către Ion Osadcenco, omul care a reuşit să cucerească culmile ştiinţei până la onorificul titlu ştiinţific de profesor universitar şi doctor habilitat în filologie25. „A fost un adevărat învăţător. De la el au deprins dragostea de limba şi literatura română, dar şi dragostea de neam, generaţii întregi de studenţi, actori, savanţi, scriitori, ziarişti şi mulţi – mulţi învăţători, menţiona unul din colegii săi‖26 . Tot la şcoala din Vâlcova şi-au început activitatea de pedagog N.M. Gaju şi I. H. Boghean, care şi-au dedicat întreaga viaţă acestei profesii. În scopul redresării situaţiei în ceea ce priveşte asigurarea şcolilor cu cadre pedagogice administraţia sovietică a început munca pentru crearea unui nou corp didactic din rândurile tineretului. Chiar de la începutul anului de învăţământ 1945-1946 în localitatea noastră s-a evidenţiat prin energia şi dorinţa de a se instrui şi a lucra tânărul Vladimir Gh. Bevz. În anul şcolar 1946-1947 în funcţia de director al şcolii de 7 ani activa C. P. Reabţov. În şcoală se studia matematica, istoria, geografia, fizica, limba moldovenească, franceză, rusă27. În perioada postbelică „statul sovietic se străduia să şcolarizeze toţi copiii, chiar şi adulţii‖, organizând cercuri şi şcoli pentru lichidarea analfabetismului. Este cert că obiectivul principal era de a stimula procesul de rusificare şi îndoctrinare a maselor populare cu ideologia socialistă28. În anii 1947- 1949 şi în satul nostru funcţionau cursuri serale şi prin corespondenţă care aveau menirea de a lichida analfabetismul. În această muncă erau încadraţi mai mulţi învăţători: N.M. Gaju, Gh.I. Bunghez, P.N. Papana, I.T. Gladcov ş.a.29 În 1951 prin ordinul secţiei raionale de învăţământ şcoala primară din Vâlcova este reorganizată în şcoală de 7 ani în frunte cu directorul Gh.I. Bunghez. Procesul instructiv educativ era realizat de către I.Boghean, Gh. Greţu, Gh. Ţurcanu, iar mai târziu Gh.A. Nistorenco30. Către anul 1952 în sat activau 2 şcoli de 7 ani: şcoala de 7 ani Vâlcova menţionată mai sus şi şcoala de 7 ani Crihana Veche, condusă de către Petru S. Alexandrovici. În colectivul pedagogic al acestei şcoli îşi desfăşurau activitatea P.V. Bogdanova, I.C. Boicenco, Gh. Antohi ş.a.31 Pe data de 6 august 1953 director al şcolii din Vâlcova este numit Racoviţă Ion şi se află în această funcţie până în anul 1971 când este ales primarul satului32. Acest om a reuşit să schimbe spre bine nu numai imaginea şcolii în care activa, ci şi imaginea localităţii. În perioada cât s-a aflat în fruntea satului a fost construită actuala şcoală – tip cu 3 etaje, cu săli spaţioase de studiu, cu sală sportivă şi de festivităţi modernă, cu cantină şi teren de sport. Nu departe de şcoală sau construit grădiniţa de copii cu 2 etaje şi un centru de sănătate. A fost sădit un parc, asfaltată şi iluminată strada centrală. În amintirea sătenilor I. Gh. Racoviţă figurează ca un bun pedagog şi gospodar al satului. În ceea ce priveşte şcoala din Crihana ţinem să menţionăm că la anul 1953 este reorganizată în şcoală medie, director fiind Alexandrovici Petru33. Printre absolvenţii primei promoţii ai şcolii medii se enumeră şi Pavel Lazăr, primar al satului în anii 1999-2003, care şi-a adus aportul la gazificarea localităţii, renovarea şi remobilarea instituţiei de învăţământ din comună, reparaţia capitală a clădirii bibliotecii publice etc. O altă personalitate marcantă este absolventul celei de-a doua promoţii Nicolae Mătcaş, filolog, lingvist, profesor universitar, publicist, traducător, om de stat. La anii 1987-1990 exercita funcţia de secretar al Comisiei Interdepartamentale pentru problemele istoriei şi perspectivele dezvoltării limbii, comisie care a recunoscut unitatea de limbă moldo-română şi a votat pentru renaşterea naţională a românilor basarabeni, prezenţă notorie în marea bătălie pentru limba română şi alfabet, autor şi coautor, redactor şi coredactor a peste 30 de manuale, elaborări metodice şi alte ediţii didactice şi a circa 250 de articole de studiu în probleme de limbă, cultură şi învăţământ, este deţinătorul titlului de „Doctor Honoris Causa‖ al Universităţii „Al.I. Cuza‖ din Iaşi şi „Profesor Honoris Causa‖ al Universităţii din Bucureşti. În prezent N. Mătcaş îndeplineşte funcţia de expert la Direcţia „Românii de pretutindeni‖ din Bucureşti34. În aceeaşi promoţie cu N.Mătcaş au mai absolvit şcoala şi V.Cozma, ex-preşedintele Curţii de Conturi a R. Moldova, I.Popa, fost primar al satului. Bineînţeles, aceste realizări nu puteau fi fără meritul învăţătorilor V.Bevz, I.Boicenco, D. Şiman ş.a. În anul 1957 instituţia este trecută iarăşi la statutul de şcoală de 7 ani. Către anul şcolar 1961 – 1962, atât şcoala din Crihana, cât şi din Vâlcova, sunt reorganizate în şcoli de 8 ani. Funcţia de director al şcolii de 8 ani o deţinea Nicolae Gaju, care avea o vechime în muncă de 10 ani, iar în fruntea colectivului pedagogic al şcolii de 8 ani din Vâlcova a rămas Ion Racoviţă. În luna noiembrie 1971 şcoala de 8 ani Vâlcova primeşte titlul de şcoală medie fiind condusă de către Nicolae S. Lepodatu. Timp de 19 ani cât a lucrat director de şcoală, N. Lepodatu s-a afirmat prin profesionalism, competenţă, omenie. Cordial, echilibrat şi amabil în relaţiile cu colegii punea preţ pe exigenţă şi respect reciproc. În luna martie a anului 1976 participă la Olimpiada Republicană la disciplina limbi moderne eleva cl. IX-a a şcolii medii Crihana Veche, Ecaterina Zgîrcibabă (astăzi Moraru), care ulterior se încadrează şi absolveşte facultatea de limbi străine a Universităţii „A. Russo‖ din oraşul Bălţi. În prezent Ecaterina Zgîrcibabă – Moraru activează ca primar al localităţii şi este profesor cu grad didactic superior. Pe parcursul anilor 1978-1982 în fruntea şcolii de 8 ani Crihana Veche s-a aflat Constantin I. Oleacov, care şi-a manifestat aptitudinile de lider nu numai în sfera pedagogică, dar şi fiind primarul satului în anii 1995-1999. În colectivul didactic al acestei instituţii îşi desfăşurau activitatea Serghei I. Teleagă, Elena Bogdan, Elizaveta I. Teleagă, Mihai Gh. Bezman, F.V. Bevz, E. Popazov, Ana Bogdanova, M. Gaju, A. Poştaru, L. Răileanu ş.a. În luna august 1982 şcoala de 8 ani Crihana Veche este închisă. Pe data de 1 septembrie al aceluiaşi an elevii sunt încadraţi la studiu în noua şcoală din centrul satului cu 1176 locuri, care primeşte statut de şcoală medie. Funcţia de director o exercita N. Lepodatu. Un aport incontestabil la realizarea procesului educaţional l-au adus cadrele didactice V.I. Lazăr, E.P. Papana, N.A. Andriucă, S.S. Lepodatu, V.D. Bunghez, A.P. Culea, A.I. Bezman, A.N. Vîzdoagă, E.D. Popa, M.N. Lupea ş.a.35 În anii totalitarismului comunist, cu toată opresiunea regimului sovietic au existat în Basarabia români care au luptat pentru păstrarea Identităţii naţionale, mai ales în cultură şi învăţământ, luptă care a căpătat treptat aspectul unei mişcări politice naţionale36. În perioada anilor 1989-1998, perioada deşteptării conştiinţei de neam, a revenirii la grafia latină şi la identitate, democraţie şi independenţă cei mai activi promotori ale acestor valori au fost şi profesorii noştri: Ion şi Elena Gancea, Gheorghe şi Vera Bunghez, Elena Zgîrcibabă, Ana Vîzdoagă ş.a. „Am participat la Marile Adunări Naţionale petrecute la Chişinău – îşi aminteşte Gh. Bunghez, prof. de chimie. Dar punctul cuminant a fost la 27 august 1991 când în faţa celor peste 760 mii de basarabeni prezenţi pe piaţa adunării s-a dat citire Declaraţiei de Independenţă. Nu se va uita niciodată cuvântările lui Mircea Druc, Ion Ungureanu ş.a. care au aprins acele lumânări ale speranţei şi spiritele patriotice ale basarabenilor‖. Efervescenţele social-politice ulterioare au condus la mari schimbări în societate, inclusiv şi în domeniul învăţământului. Procedarea de la societatea totalitară la cea democratică a implicat elaborarea unor programe de tranziţie debranşate de conţinutul ideologic37. A fost iniţiat „procesul trecerii treptate de la învăţământul mediu general obligatoriu la învăţămânul liceal‖38. În anul 1998, la 1 septembrie, prin ordinul Direcţiei Raionale Învăţământ se înfiinţează Liceul Teoretic „M. Eminescu‖ din satul Crihana Veche. Conform statisticii acestei instituţii de învăţământ, în anul de studiu 2003-2004 au absolvit clasele liceale 14 elevi, 2004- 2005 – 17 elevi, 2005-2006 – 26 elevi. Creşterea numerică a absolvenţilor vin să argumenteze eficienţa învăţământului liceal ce sconta o mai bună pregătire a elevilor pentru obţinerea studiilor universitare. Astfel, toţi cei 14 absolvenţi ai anului 2004 au fost încadraţi în instituţii de învăţământ superior. Consecutiv, din cei 17 deţinători ai diplomei de bacalaureat în anul 2005, au fost incluşi în instituţii universitare – 16, iar din cei 26 de elevi care au absolvit liceul în anul 2006 – 21 au fost înmatriculaţi în universităţi. La momentul actual managerul Liceului Teoretic „M. Eminescu‖ din localitate este Fazlî Nina, care în anul 1987 a fost decorată cu insigna „Emerit al învăţământului public din RSS Moldovenească‖. Având o experienţă pedagogică de 35 de ani, şi-a făcut din profesie o vocaţie ce o împărtăşeşte colegilor cu dăruire şi onestitate. Personalul didactic este alcătuit din 40 de membri, din ei sunt titulari ai gradului didactic superior – 1, gradului didactic 1-3, gradului didactic 2-14. În cadrul liceului studiază în total 613 elevi: în ciclul primar – 209 elevi, gimnazial – 318 elevi, liceal – 86 elevi. Dotarea laboratorului de informatică cu 11 computere conectate la Internet permite accesul fiecăruia la informaţii din diverse domenii. Prin procesul verbal nr. 27 din 13. 09. 06 a fost aprobată viziunea liceului: calitatea în educaţie – o condiţie inerentă de modernizare a procesului educaţional. Corpul didactic a înaintat următoarele obiective prioritare: Iniţierea şi promovarea unei culturi manageriale adecvate noilor orientări şi relaţii care să servească întregului sistem educaţional; Orientarea procesului de instruire spre formarea de capacităţi şi aptitudini cu utilizarea tehnologiilor didactice active; Perfecţionarea metodologiei de organizare şi desfăşurare a procesului de evaluare a cunoştinţelor elevilor la toate treptele de şcolarizare care ar asigura creşterea calităţii studiilor; Evidenţa şi evaluarea calităţii reale în educaţie în concordanţa ei cu cerinţele şi standardele educaţionale etc. Fiind angajat în realizarea unor importante obiective strategice, promotor a unor tradiţii şi valori inedite, în prezent Liceul Teoretic „M. Eminescu‖ Crihana Veche rămâne a fi un liceu notoriu, care realizează procesul educaţional în domeniul învăţământului preuniversitar.