Articolul își propune să reflecte cercetarea metodologică desfășurată în cadrul Atelierului practic de Mască și Teatru documentar, care s-a desfășurat în perioada 13-27 februarie 2021 la AMTAP, studiind interconectarea a două tehnici care până în prezent nu au fost nici utilizate și nici investigate împreună: masca și teatrul documentar. Atelierul a fost  condus de pedagogii Manon Guillemin (Franța) și Mihai Fusu (Moldova) și a avut o dimensiune internațională și interdisciplinară. În afară de acești doi pedagogi de actorie, atelierul s-a bucurat de susținerea secției sculptură și ceramică a AMTAP cu participarea pedagogului Olga Roșca-Alavațchi. La atelier au participat studenții anului II, ATC (conducător artistic Gheorghe Petraru) și studenții anului III, ATC (conducător artistic Mihai Fusu). Articolul descrie etapele de lucru, metodologia folosită și oglindește rezultatele prin sublinierea elementului novator și a necesității unor astfel de ateliere internaționale și interdisciplinare. Prima etapă a atelierului s-a axat pe studierea nemijlocită a fiecărui element în parte: masca, ca element și tehnică principală de studiu, prin cele trei forme de bază – masca neutră, masca de caracter (sau expresivă) și masca commediei dell’ arte și teatrul documentar, în calitate de element și tehnică complementară. A doua etapă a atelierului a urmărit îmbinarea celor două tehnici și crearea unei tehnici mixte și a unui produs nou. Prima etapă a fost una de studiu și de transmitere a unui know-how de la pedagogi la studenți, cea de a doua etapă le-a solicitat studenților participanți lucrul individual de a păși într-un domeniu necunoscut. Ținând cont de termenii restrânși (14 zile) și numărul mare de participanți (20 de studenți), atelierul a avut un ritm dinamic, poate prea alert, dar cu un program care și-a fixat un șir de obiective clare care au fost îndeplinite: • însușirea și executarea unui șir de exerciții specifice pentru pregătirea corporală; • studierea măștilor principale: neutră, de caracter, commedia dell’ arte; • colectarea unui interviu la tema stabilită; • prelucrarea interviului și transformarea lui în monolog; • confecționarea unei măști din papier-mache de către fiecare student, pornind de la persoana intervievată; • crearea personajului artistic prin îmbinarea tuturor elementelor obținute: mască, monolog, costum, machiaj; • organizarea prezentării comune. Se impun câteva concluzii. Masca este un instrument ideal de educare atât a corpului actorului, cât și a limbajului metodologic, prin care studentul înțelege abordarea creării personajului. Teatrul documentar trebuie să facă parte din instrumentarul actorului contemporan ca mijloc de abordare a vieții în procesul de lucru asupra creării personajului și a rolului. Aceste două genuri de teatru, aparent incompatibile, se îmbină în scenă organic, oferind actorilor noi instrumente pentru descoperirea personajului scenic.