Cunoaşterea proceselor fiziologice şi a mecanismelor de activitate vitală a organismelor dă posibilitate viitorului specialist în domeniul educației fizice şi sportului să înţeleagă cauzele apariţiei stărilor funcţionale complicate ale organismului caracteristice pentru activitatea musculară. Aceasta va permite repartizarea raţională a efortului fizic şi a odihnei atât la orele de educaţie fizică, cât şi cele de antrenament, prognozarea rezultatelor sportive de scurtă și de lungă durată. Rezultatele analizei teoretico-praxiologice a procesului instructiv-educativ în cadrul disciplinelor prevăzute de planul de învăţământ al facultăţilor de educaţie fizică şi sport demonstrează că în acest domeniu: - nu funcţionează un sistem specific de evaluare, prin urmare nu se ştie ce nivel al competenţelor profesionale şi ce competenţe didactice deţine în mod real studentul; - dorinţa studenţilor de a-şi forma şi a utiliza competenţele profesionale în mod sportiv de calitate este mai mult declarată, ea nefiind susţinută şi de acţiuni corespunzătoare [6, 15, 16]. Studiul teoretic al problemei formării-dezvoltării competenţelor profesionale a identificat diferite abordări ale clasificării și tipologizării acesteia: unele real orientate spre rezultate, iar altele cu orientare confuză în acest sens, nici una din cele două tipuri de abordări, cel puţin în domeniul educaţiei fizice, nefiind argumentate suficient din punct de vedere sistemic.