Ex-libris („din carte”) este o marcă sigilată care conţine informaţii despre posesorul unei cărţi sau al unei colecţii de cărţi şi care de obicei se amplasează pe forzaţul cărţii. Se detaşează două tipuri de colecţii ex-libris – imagini personale în reproducere (colecţii de cărţi cu mărci sigilate) şi opere de artă grafică în original (colecţii de gravuri şi desene). În preponderenţă, ex-librisurile din ambele categorii se regăsesc în colecţiile speciale ale bibliotecilor (Cartea bibliofilă românească, Cartea străină veche şi Stampe din BNR; Cartea veche şi rară şi Moldavistica din BNRM). Cele mai vechi ex-librisuri sunt reproduse pe paginile cărţilor de uz bisericesc şi cotidian, provenite din colecţii particulare fie comasate cu cele de stat, fie devenite statale ca urmare a naţionalizării. Ex-librisurile din cărţile manuscrise din sec. X–XIV, din incunabule din sec. XV şi din cărţile religioase din sec. XVI–XIX sunt gravate în lemn (xilogravură), iar cele din cărţile cu caracter laic din sec. XVIII–XIX – şi în metal (gravură cu daltiţă). Ex-librisuri ca opere de arta grafică miniatură sunt reprezentate cel mai bine în colecţia BNR, reprodusă parţial şi în catalogul oficial „Ex-libris” în colecţiile Bibliotecii Naţionale a României din 2001. Această colecţie a ex-librisurilor în original se prezintă cea mai numeroasă, cuprinzătoare şi universală din întregul spaţiu românesc. Majoritatea semnelor de carte în original sunt din secolul XX, când genul respectiv de arta a cunoscut un deosebit avânt în toată Europa, autorii lor fiind artiştii plastici din mai multe ţări europene şi chiar americane. Sunt prezente toate tipurile de tematici, tehnici de executare, tendinţe şi genuri stilistice. În colecţia BNRM se află coli grafice originale din perioada postbelică şi din primul deceniu al secolului al XXI-lea. Prin aceasta este reprezentată schematic arta gravurii şi arta desenului în perioada sovietică şi post-sovietică în republică.