Utilizarea infinitivului lung metaforizare deplasează accentul de pe rezultat pe proces. Dezvoltarea personală este și ea un proces căruia vrem să-i atribuim facultatea de „a metaforiza”, și nu doar atât, ci „a metaforiza bine”, în alte cuvinte, a vedea până și cele mai ascunse asemănări întru redescoperirea realității. O euristică care deconstruiește, pentru a construi o nouă ordine inventivă a lucrurilor prin travaliul mișcării (epiphora). Această ultimă noțiune deschide o informație nouă, perplexă, o informație care ar putea contribui la dezvoltarea abilităților cognitive și afective. Cu toate că figura semantică a metaforei e condamnată uneori ca sofism sau e întrevăzută drept un simplu ornament discursiv, relaționăm mecanismul metaforizării cu conceptul de dezvoltare personală. Pe lângă funcțiile retorică în lumea elocinței și cea poetică în lumea tragediei, putem să-i atribuim și o funcție de dezvoltare personală în vederea practicării abilității de a relaționa lucruri în baza unor asemănări originale, individuale, bazate pe propria experiență, sustrase banalității și uzajului curent? Funcție de a umple o lacună semantică în ipostaza ontologică a omului. În timp ce metafora este „transferul asupra unui lucru al unui nume ce desemnează alt lucru, transfer sau al genului asupra speciei, sau al speciei asupra genului, sau al speciei asupra speciei, sau conform raportului de anologie”, aceasta survine într-o ordine deja cunoscută, conform relațiilor de subordonare, coordonare, proporționalitate sau egalitate de raporturi. Aceste raporturi între elementele constitutive ale metaforei desemnează organizarea concepției noastre despre lucruri, le ierarhizează și, astfel, ne punem întrebarea în ce mod procesul de creare a metaforelor, interacțiunea vie dintre elemente într-un transfer însuflețit de semnificație contribuie de dezvoltarea autentică a sinelui în lume?

The identification and use of metaphors can help shift the focus away from the result to the process of personal development. Personal development is a process in which we want to attribute the faculty of “metaphorizing”, specifically “metaphorizing well”, in other words, to find even the most well hidden similarities in order to rediscover reality, a heuristic that deconstructs, that builds a new order of things through the labor of identification into an epiphany, a revelation that opens the way to new, perplexing information, information that can contribute to one’s development of cognitive and affective skills. Although metaphors are sometimes condemned as simple sophistry or seen as a mere discursive ornament, we shall hereby connect the mechanism of metaphorization to the concept of personal develop-ment. Along with its role in the art of rhetoric and in the use of poetry in classical tragedy, we can also add the role that metaphors play in personal self development, particularly as it relates to one’s ability to define relationships between things in an original, authentic way based on one’s experience, without falling back on the usual banalities and superficial definitions? Might metaphors not be a way to fill in the semantic gap in the ontological hypostasis of humanity? It is well established that a metaphor is the process by which “a name is created for something which refers to another thing or type of thing”, something that indicates similarity or an analogy betwe-en two things, and the way that this process unfolds is well-known, a a relationship of subordination, coordination, proportions and equal contributions. But can the relationships between the various elements of a metaphor define our concept of the elements in question, placing them into a hierarchy, thus allowing us to inquire into to the way in which metaphors are created and the interplay between its elements in such a manner that is becomes pregnant with richer meaning based on one’s life experience, in a way that can help contribute to authentic self development?