Obiectivul principal al guvernărilor este asigurarea siguranței alimentare a țării, inclusiv prin promovarea unor politici de aplicare pe larg a managementul riscurilor, care, de obicei, este identificată ca o abordare formală bazată pe știință Dintr-o perspectivă globală, managementul riscului pentru siguranța alimentelor poate fi descris „ca procesul de ponderare a alternativelor de control de către guvern (și organismele internaționale de stabilire a standardelor), în consultare cu părțile interesate, luând în considerare informațiile științifice privind riscurile pentru consumatori, precum și alte informații relevante (de exemplu, economia, fezabilitatea tehnică, preferințele societății) și alegerea și punerea în aplicare a măsurilor de siguranță alimentară după caz”11 . În prezent, în statele membre ale UE, evaluarea riscurilor este introdusă treptat la nivel guvernamental ca o practică sistematică. În cazul producătorilor și altor operatori din sectorul alimentar, doar marile întreprinderi alimentare au adoptat proceduri de evaluare a riscurilor. Managementul riscurilor în companiile mici și mijlocii ce operează cu produse alimentare se bazează pe implementarea Sistemelor de analiză a riscurilor și puncte critice de control (HACCP), care este de fapt obligatorie. Practicile de igienă din casele private sunt în afara controlului autorităților sanitare naționale; cu toate acestea, de exemplu, o opțiune de gestionare a riscurilor impusă de guvernele UE poate consta în dezvoltarea de programe educaționale care ar putea spori o atitudine pozitivă în rândul consumatorilor față de o preparare mai igienică a alimentelor.