În prezent asistăm la un proces revoluțional în domeniul discursului operistic, care se manifestă în sfera regizoral-scenică și interpretativă a multor montări pe scenele teatrelor de operă de pretutindeni. De aici derivă o serie de întrebări legate de fidelitatea sau infidelitatea față de autorii de opere - compozitori, libretiști și anume: în ce măsură se respectă „coloana vertebrală” a creațiilor; în procesul reinterpretării, până unde se poate ignora dimensiunea inițială a partiturii, ce este opera în tratare contemporană? Este greu de răspuns la moment la această întrebare. Putem doar să analizăm în ce măsură versiunile contemporane interpretative, regizoral-muzicale etc, ar putea oferi o imagine asupra unui potențial profil al operei viitorului. În acest context opera veristă, prin faptul că este un adevărat document de expresie spirituală și morală, ce provoacă în conștiința spectatorului sentimentul compasiunii, doar al compasiunii pentru că spiritul de revoltă lipsește, pentru că adepții verismului constată doar faptul social, doar că oamenii sunt nefericiti, că viața lor ar putea fi mai bună, constituie un model existențial excepțional, care poate să se producă în orice timp, perioadă istorică. În dramaturgia muzicală a operelor veriste rolurile feminine au o importanță substanțială. Partida Santuzzei din Cavalleria rusticana de Pietro Mascagni se deosebește printr-o complexitate aparte, cu momente de maximă tensiune dramatică. Tratarea particularităților interpretării acestei partide feminine din perspectiva teatrului liric contemporan prezintă un interes deosebit pentru cercetare. In acest sens vom face o analiză interpretativă comparată a partidei Santuzzei executată de diferite vedete vocaliste (Fiorenza Cossotto, Elena Obrazțova, Maria Bieșu, ș.a.), ceia ce nu s-a făcut până în prezent și crearea propriei viziuni și concepții interpretative ale acesteia prin utilizarea tuturor mecanismelor și tehnicilor interpretative caracteristice teatrului liric contemporan.