La 01 iulie 2020 au fost revizuite Regulile penitenciare europene (în continuare – Regulile). Constatăm că urmare a generalizării practicii CEDO, pe cauze ce au vizat detenția persoanelor, s-au conturat multiple aspecte necesar a fi reglementate, astfel Regulile au fost actualizate în partea ce vizează: Condițiile de detenție, Admiterea și ținerea evidențelor; Detenția femeilor; Mǎsuri speciale de siguranțǎ sporitǎ sau de izolare; Separarea; Disciplinǎ şi sancțiuni, Mijloace de constrângere, Cereri şi reclamații [1]. Penitenciarele, ca instituţii specializate cu atribuţii privind organizarea şi asigurarea executării pedepsei cu închisoarea şi a măsurilor de executare preventivă, trebuie să aducă o însemnată contribuţie în tratamentul celor condamnaţi şi resocializării lor pentru a deveni elemente utile societăţii. Un rol important, în acest sens, trebuie acordat respectării drepturilor omului, consemnate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului [2]. Astfel, suplimentar pentru fiecare deţinut nou admis, trebuie sǎ se înregistreze imediat urmǎtoarele: numele și datele de contact ale oricărei persoane desemnate de deținut să fie contactată în caz de deces, vătămare gravă sau boală; numărul de copii, vârsta și îngrijitorul principal actual al acestora. Informațiile înregistrate la admitere și cât mai curând posibil după admitere se actualizează și se completează, după caz, se colectează pentru fiecare deținut, în special cu privire la: a) procesul judiciar; b) planurile individuale de executare a pedepsei, strategia de pregătire pentru eliberare și data eliberării acestora; c) comportamentul și conduita, inclusiv riscul pentru sine sau pentru alții; d) cereri și plângeri; cu excepția cazului în care acestea sunt de natură confidențială; e) aplicarea și durata separării și a pedepselor disciplinare, inclusiv utilizarea izolării; f) utilizarea mijloacelor de imobilizare, inclusiv tipul și durata acestora; g) perchezițiile invazive, în special perchezițiile corporale complete; și perchezițiile ale celulelor; h) orice transfer; și i) bunurile personale. Iar, toate informațiile obținute la admitere în instituție și după aceea trebuie să rămână confidențiale și puse la dispoziția celor ale căror responsabilități profesionale necesită acces la acestea. Cadrul normativ național în această privință în mare parte a anticipat aceste noi reguli astfel că prin modificările operate în anul 2017 la Codul penal al Republicii Moldova s-a stabilit obligativitatea prezenței programuli individual de executare a pedepsei [3]. De asemenea, instituirea Registrului persoanelor reţinute, arestate şi condamnate, aprobat în anul 2014 [4], care conține în privința fiecărei persoane din detenție majoritatea informațiilor enunțate mai sus. Organizarea executării pedepsei închisorii impune un anumit regim penitenciar, adică un anumit regim de viaţă care include obligaţii şi drepturi, începând cu internarea şi deţinerea condamnatului în penitenciar, continuând cu regimul de muncă, de reeducare civică şi morală, cu măsurile disciplinare şi terminând cu liberarea definitivă. Pentru aceste motive, se poate afirma că regimul de executare a pedepsei privative de libertate într-un aşezământ penitenciar nu constă numai într-o simplă izolare, ci într-un regim cu un conţinut bogat de activități [5]. Printre cele mai relevante completări ale Regulilor se referă la mǎsurile speciale de siguranțǎ sporitǎ sau de izolare, astfel măsurile speciale de securitate sau de siguranță impuse deținuților care reprezintă o amenințare deosebită la securitate sau siguranță se aplică numai în circumstanțe excepționale și numai atât timp cât securitatea sau siguranța nu poate fi menținută prin mijloace mai puțin restrictive. Aceste măsuri pot include separarea unui deținut de alți deținuți, iar aplicarea mǎsurilor va fi aprobatǎ, de cǎtre o autoritate competentǎ, pentru o perioadǎ determinatǎ de timp și o copie a deciziei în formă scrisă va fi pusă la dispoziția deținuților, împreună cu informații privind cum această măsură poate fi contestată. Este cunoscut faptul că scopul pedepsei închisorii este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, însă acest scop nu poate fi realizat doar prin intermediul tratamentului penitenciar. Pentru a avea certitudinea eficacităţii pedepsei închisorii, este important să conştientizăm şi să ştim să transpunem în practică tratamentul penitenciar, a cărui aplicare corectă poate avea rolul de a încuraja formarea unei atitudini adecvate faţă de normele societăţii, care se poate obţine prin crearea unor regimuri de închisori adecvate şi prin repartizarea deţinuţilor în cele mai potrivite regimuri. Prin termenul regim adecvat trebuie să înţelegem acea formă concretă de aplicare a tratamentului penitenciar, cu menţiunea că trebuie să se ţină cont de anumite criterii: separarea deţinuţilor pe secţii şi camere de detenţie, după categorii penale, după natura infracţiunilor săvârşite, după durata pedepselor, starea de recidivă, periculozitatea socială şi publică, după vârstă şi sexe [6]. Mǎsurile vor fi aplicate indivizilor şi nu grupurilor de deţinuţi. Aceste măsuri se bazează numai pe riscul actual pe care îl prezintă un deținut, sunt proporționale cu riscul respectiv și nu implică mai multe restricții decât sunt necesare pentru a contracara acest risc. O altă măsură desfășurată de Regulile revizuite este – separarea, care presupune delimitarea de alți deținuți pentru asigurarea unei siguranțe sporite. Deținuților care sunt separați le sunt oferite cel puțin două ore pe zi de interacțiune cu alte persoane. În decizia privind separarea se ține cont de starea de sănătate a deținuților în cauză și de orice dizabilități pe care aceștia le-ar putea avea, ce i-ar putea face mai vulnerabili la efectele adverse ale separării. Separarea trebuie să se folosească pe o perioadă scurtă pentru a atinge obiectivele și este necesar să fie revizuită periodic în conformitate cu obiectivele acesteia. Iar, deținuții care sunt separați, nu vor fi supuși unor restricții suplimentare în afara celor necesare pentru îndeplinirea scopului declarat al acestei separări. De reținut că este primejdios pentru societate şi condamnat, ca acesta să treacă brusc de la regimul celular la cel de libertate. Este necesară realizarea combinaţiei regimului celular de noapte cu lucrul în comun ziua şi cu alte perioade succesive cu un regim din ce în ce mai blând, asigurând o schimbare progresivă a condițiilor de executare a pedepsei privative de libertate. Sistemul progresiv constituie un element important în evoluţia sistemelor penitenciare, ideea sa de bază fiind progresivitatea în executarea pedepsei închisorii, având şi unele aspecte preluate şi de sistemele contemporane [7]. În concluzie, constatăm că Regulile penitenciare europene revizuite păstrează acea discreție a fiecărui stat membru în a-și stabili în mod individual regimurile de executare a pedepselor, astfel ca scopul pedepsei să fie realizat. Respectiv, pentru Republica Moldova în sensul organizării procesului de revizuire a procesului de executare a pedepselor, considerăm oportun a revizui prezentul sistem de executare a pedepsei cu închisoare în tipuri de penitenciare și regimuri de detenție.