În lingvistică, sintagma reprezintă o combinație de cel puțin două cuvinte, ce reprezintă cea mai mică unitate, în cadrul căreia se poate stabili o relație sintactică. În funcție de partea de vorbire din care provine cuvântul, care dă caracterul sintagmei, există sintagme nominale, verbale, adjectivale etc. În ceea ce privește sensul noțiunii de „sintagmă”, interpretările diferă în literatura de specialitate. DȘL definește grupul sintactic ca un „component al structurii propoziţiei constituit în jurul unui centru (sau cap) de grup...”. În funcție de valoarea morfologică a centrului există diferite tipuri de sintagmă, de exemplu, grupul nominal, grupul adjectival etc. Grupul sintactic este descompus în fraze, nu reprezintă un întreg independent. În GLR din 1966 nu găsim o definiție a conceptului de funcție sintactică, ce este reprezentată de grupul format dintr-o relație de subordonare și un termen subordonat.

The syntagma is, in linguistics, a combination of at least two words that represents the smallest unit within which a syntactic relationship can be established. Depending on the part of speech to which the word that gives the character of the syntagma belongs, there is a nominal, verbal, adjective, etc. syntagma. Regarding the scope of the notion of „syntagma” the interpretations differ in the literature. DȘL defines the syntactic group as a „component of the sentence structure formed around a center/ group leader...”. Depending on the morphological value of the center are various types of syntagma, eg. nominal group, adjective group etc. The syntactic group is decomposable into phrases, it does not represent an independent whole. In GLR 1966 we do not find a definition of the concept of syntactic function, it is represented by the group formed by a subordination relationship and a subordinate term.