Introducere. Fitoterapia la scara naţională şi internačională înregistrează aplicabilitatea sporită de către publicul larg a medicinii naturaliste care reprezintă o valoare inestimabilă ce se validează cu succes în cercetările ştiinţifice actuale. Aceste orientări sunt justificate de necesitatea lărgirii sortimentelor de preparate noi de origine vegetală care posedă un spectru larg de luptă împotriva diferitelor afecţiuni. Un astfel de preparat ar fi spirulina care atrage atenţia oamenilor de ştiinţă nu doar ca supliment nutriţional, ci ca posibilă sursă de produse farmaceutice.  Fitoterapia prin remarcarea unei vaste tendinţe de studiere multilaterală a metaboliţilor plantelor medicinale, care sunt de necesitate organismului uman, poate ajunge la un rezultat terapeutic eficient.  Printre avantajele ei se numără accesibilitatea (plantele sunt uşor de procurat şi ieftine), acţiunea blândă şi lipsa efectelor adverse, tratarea bolnavului ca întreg (plantele au efecte fizico şi psihoemoţionale şi echilibrează organismul la toate nivelele). Plantele medicinale se pot folosi în paralel cu medicamentele alopate [1]. Tratamentul diabetului zaharat este o problemă de o mare complexitate şi implică totdeauna măsuri radicale şi perseverente de adaptare la condiţiile bolii în întregul stil de viaţă al pacientului. Pe lângă terapia cu insulină sau antidiabetice pe cale orală care uneori este inevitabilă, tratamentul diabetului zaharat se mai bazează şi pe fitoterapie. Fitoterapia raţională contribuie la restabilirea metabolismului dereglat, normalizează activitatea sistemului nervos, îmbunătăţeşte starea funcţională a indicilor hematologici şi circuitul coronar al creierului.  În cadrul preocupărilor de descifrare a mecanismelor patogenetice ale complicaţiilor ce apar în diabet, modificărilor hematologice li se acordă un interes major [3]. În cercetarea dată, am studiat influenţa spirulinei asupra stării funcţionale a trombocitelor în diabetul experimental. Materiale şi metode de cercetare. Cercetările s-au desfăşurat în cadrul laboratoarelor „Ecofiziologie Umană şi Animală” şi „Algologie” ale Universităţii de Stat din Moldova.  Studiile experimentale s-au realizat pe şobolanii albi de laborator cu greutatea corporală cuprinsă între 170-250 g. Investigaţiile s-au montat pe 60 de şobolani care au fost divizaţi în mod egal în 4 loturi experimentale, un lot fiind de control, iar celelalte 3 loturi experimentale. Extrasul din spirulină a fost administrat în doză de 15 mg/kg.Diabetul experimental a fost obţinut prin injectarea alloxanului de 5%. Analiza indicilor hematologici. Determinarea indicilor hematologici cu analizatorul Erma PCE-210 (Japonia).  Rezultatele obţinute şi discuţia lor. Un interes deosebit prezintă influenţa preparatelor plantelor medicinale asupra dereglării trombocitelor în diabetul zaharat. Ele au importanţă fiziologică mare, prin proprietatea lor de a adera la suprafeţele rugoase şi, în primul rând, la endoteliile vasculare lezate.   Trombocitele, pe lângă rolul lor în hemostază şi coagulare, intervin în apărarea antiinfecţioasă, participă la transportul unor constituenči plasmatici – serotonina, catecolamine. Modificările seriei trombocitare sunt de ordin cantitativ şi calitativ şi determină fie accelerarea procesului de coagulare intravasculară, fie apariţia unor sindroame hemoragice [4].  Rezultatele studiului evidenţiază aspectul grafic al trombocitelor în diabetul alloxanic pe fondul administrării extrasului studiat.În urma experienţelor, am observat scăderea conţinutului trombocitar la lotul alloxan − 168,4*109 t/l faţă de lotul martor care înregistrează – 281,7*109 t/l, iar în cazul lotului unde s-a administrat extract din spirulină – 262,9*109 t/l. În lotul mixt se observă normalizarea trombocitelor – 218,7*109 t/l datorită administrării extrasului cercetat.  Nivelul mereu scăzut al trombocitelor la bolnavii de diabet zaharat devine un factor neîntrerupt de acţiune care agravează dereglările organismului, aceasta este legat cu dezvoltarea complicaţiilor vasculare.  Urmărind modificările trombocitelor apărute în urma declanşării experimentale a diabetului, ajungem la concluzia că utilizarea fitopreparatelor este mai avantajoasă, deoarece produsele antidiabetice utilizate în prezent determină şi anumite efecte secundare asupra bolnavului, ceea ce nu se observă la administrarea extraselor din plante medicinale. Trombocritul reprezintă indicele ce caracterizează procentajul de trombocite în volumul total de sânge. La oamenii sănătoşi trombocritul rămâne stabil. Scăderea trombocritului poate duce la patologii aşa cum este riscul de sângerare. În cazul creşterii trombocritului, sporeşte activitatea trombocitelor şi capacitatea lor de agregare. Aceasta poate duce la tromboză. Valorile normale ale trombocritului variază între 0,15-0,35. S-a stabilit că scăderea trombocritului a condus la sângerare postoperatorie la pacienţii cu trombocitopenie. În baza experimentelor noastre efectuate pe şobolani, am observat o tendinţă de scădere a trombocritului în lotul cu diabet experimental – 0,13%, ceea ce ne demonstrează apariţia modificărilor patologice la nivelul indicilor hematologici [2]. Volumul trombocitar mediu (VTM) indică uniformitatea în mărimea populaţiei trombocitare şi este utilizat pentru a distinge condiţiile asociate cu producţia scăzută de trombocite de cele asociate cu destrucčia plachetară crescută. Numărul de trombocite şi volumul trombocitar mediu sunt, de obicei, scăzute în condiţiile asociate cu alterarea producţiei de trombocite: hipoplazia megakariocitară, anemia aplastică, chimioterapia, bolile de pancreas, de asemenea în trombocitopenia septică [4]. Volumul trombocitar mediu, în diabetul experimental, evidenţiază o scădere 6,0 fl. în raport cu martorul – 6,8 fl. Dar se observă o normalizare a volumului trombocitar mediu la lotul unde s-a administrat extras de spirulină pe fondul diabetului alloxanic – 6,5±0,20 fl., în comparaţie cu lotul alloxanic care înregistrează o valoare mai redusă. Concluzie. Rezultatele clinico-funcţionale ale cercetărilor au evidenţiat efectul bioefector al extrasului din spirulină crescută pe ape reziduale de la complexele de bovine. Astfel, la administrarea acestuia pe fondul diabetului experimental, se observă o tendinţă de normalizare a indicilor trombocitari: numărul de trombocite fiind de 218,7 (*109 t/l); trombocritul atinge 0,19 (%) şi VTM-ul 6,5 fl. contra martor - 281,7 (*109 t/l), 0,25 (%) şi respectiv 6,8 fl. şi lotul cu diabet experimental – 168,4,7 (*109 t/l) , 0,13 (%) şi 6,0 fl.