Apele reziduale ale industriei farmaceutice sunt puternic poluate cu diferite preparate medicinale, care pot nimeri în sol și în apă, fiind o sursă puternică pe poluare. Recent a apărut o direcție nouă de oxidare avansată a substanțelor nocive folosind agenți chimici omogeni şi ete­ro­geni, printre care se menționează şi sistemele (Fe(II))/H₂O₂/hn (foto-Fenton) care sunt capabile să oxideze compuşii organici. Succesul aces­tui sistem constă în generarea radicalilor hidroxilici, care se for­mea­ză la descompunerea H₂O₂ în mediul acid. Pe lângă acest fapt, fierul nu este toxic şi poate fi eliminat din apele tratate prin metodele de coa­gulare, iar peroxidul de hidrogen este un oxidant pur din punct de ve­de­re ecologic şi se consumă practic total în procesul de degradare [1-2]. Introducerea iradierii accelerează procesul de oxidare în sistemul Fenton.Sulfamidele – o clasă de antibiotice sintetice, care acționează bac­te­rio­static, adică au activitate în infecții cauzate de bacterii gram po­zitive și gramnegative, unele protozoare (agenți patogeni ai malariei, toxoplasmoză), dar şi proprietăţi antimicrobiene cu spectru larg [3]. În lucrare au fost utilizați doi reprezentanţi din clasa sulfamidelor – ace­ta­zolamida (AC) şi ftalazolul (FL), structurile cărora sunt prezentate în schemă:FtalazolulAcetazolamidaLa prima etapă s-a indentificat absorbanța maximă a AC şi FL, lun­gi­­mea de undă maximă este λ=266 nm pentru AC şi λ=283 nm pentru FL. Coeficienţii de extincție determinaţi în condiţiile menţionate au va­­­lo­rile ε=5.7•10³ l/(mol•cm) și, respectiv, ε=3,98•10³ l/(mol•cm). Pentru studiul influenței peroxidului de hidrogen asupra oxidării pre­pa­ratelor sub lampa de presiune înaltă «ДРТ-1000», a fost necesar în prealabil de estimat iradierea medicamentelor în sitemul S – hν. Con­cen­trația pre­pa­ratelor utilizate a variat între 10^-4 - 2, 5•10^-3 mol/l. Vi­te­ze­le de deg­ra­da­re variază între 10 ^-6 - 8*10^-6 mol/(l•min). Pentru o oxi­da­re mai completă în sistem, a fost adăugat H₂O₂ în calitate de oxidant cu con­centrația ce a variat între 1•10^-3 și 3•10^-3 mol/L. În prezența pe­ro­xidului se observă o oxidare mai intensivă ce este redată pe ex FL (Fig. 1).figureFig. 1. Curbele cinetice de deg­ra­dare în sistemul FL-H₂O₂-UV: [FL] = 0,002 M, [H₂O₂]=1-3*10^-3 MFig. 2. Determinarea ordinului parțial de reacție în raport cu H₂O₂ A fost determinat că gradul de oxidare a preparatului constituie 64-90% la variaţia concentraţiei oxidantului de la 1•10^-3 mol/l până la 3•10^-3 mol/l. Prin metoda vitezelor iniţiale a fost determinat ordinul parţial de reacţie în raport cu oxidantul, care este de 0,42. (Fig 2). În mod ase­mă­nător variind concentrația FL, am determinat ordinul de reac­tie în raport cu acesta = 0,97.Analiza datelor obțínute ne-a permis să concluzionăm că procesul de fotoliză a Ftalazolului în prezența H₂O₂ constă din următoarele etape:1.    S + hν →S* (starea excitată)2.    H₂O₂ + hν → 2 OH˙3.    S + OH˙ → P4.     OH˙ + H₂O₂ → HO₂˙ + H₂OPrima reacție are viteză mică în comparație cu a 2-a, de aceea Fta­lazolul se oxidează după reacția 3, pornind de la aceasta, se poate de concluzionat că la mărirea concentrației de H₂O₂, se mărește pro­ba­bi­­litatea reacției etapei a 4-a, ce duce la frânarea procesului de oxi­da­re, de aceea folosirea concentrației mai mari de oxidant nu este rațională.