Statutul doamnelor din Moldova se rezumă la aceea de ,,soţie a domnului”, fiind dobândit printr-o singură cale, căsătoria. Totuşi, atât fiicele de domn, cât şi mama domnului se considerau îndreptăţite să poarte titlul de doamnă. Aceste ipostaze pot fi privite ca trepte ale desăvârşirii, idealul fiind acela de a întruni, în aceeaşi persoană, toate cele trei calităţi, care să le consolideze statutul. Prezentarea noastră îşi propune să surprindă câteva aspecte asupra atitudinii şi rolului pe care l-au avut doamnele Moldovei în timpul ceremoniilor religioase. Ne vom rezuma doar la: slujba Bobotezei, slujba ce avea loc în Joia Mare, slujba Învierii şi Liturghia. Un caz aparte îl reprezintă procesiunea de încoronare a domnului. Conform lucrării Descrierea Moldovei, doamna nu participa la această ceremonie, deoarece era considerată ,,o solemnitate bisericească ce nu se potrivea cu o femeie”. În privinţa ritualului de consacrare a doamnei, studiile recente oferă câteva puncte de sprijin pentru construirea unei asemenea ipoteze. Unele traduceri din secolul al XVIII-lea, în care sunt incluse şi texte ceremoniale, descriu în detaliu rânduiala încoronării pentru ,, împărătese şi doamne”.