O condiţie necesară pentru formarea unui stat bazat pe drept constituie lupta pentru consolidarea legalităţii, ordinii publice şi ocrotirea drepturilor cetăţeneşti. Una dintre cele mai răspândite infracţiuni a fost şi rămâne a fi huliganismul, fenomen cu implicaţii negative majore asupra funcţionalităţii societăţii contemporane şi ordinii publice. Potrivit Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 4 din 19.06.2006, pct. 3, prin ordine publică se înţelege ,,o totalitate de relaţii sociale ce asigură o ambianţă liniştită de convieţuire în societate, de inviolabilitate a persoanei şi a integrităţii patrimoniului, precum şi activitatea normală a instituţiilor de stat şi publice” [2]. Conform legislaţiei penale naţionale, huliganismul reprezintă acţiunile intenţionate care încalcă grosolan ordinea publică, însoţite de aplicarea violenţei asupra persoanelor sau de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe, de opunerea de rezistenţă violentă reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum şi acţiunile care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită [1]. Din însăşi dispoziţia alin. (1) art. 287 din Codul penal (CP) al Republicii Moldova, observăm că latura obiectivă a infracţiunii de huliganism se realizează prin diverse acţiuni, cum ar fi: a. aplicarea violenţei asupra persoanelor sau ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe; b. opunerea de rezistenţă violentă reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane care au ca scop stoparea actelor huliganice; c. acţiuni care se deosebesc prin cinism deosebit; d. acţiuni care se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită. Acţiunile huliganice se pot deosebi atât prin conţinutul lor, cât şi prin caracterul şi gradul prejudiciabil pentru societate. Un moment important constă în faptul că acţiunile huliganice întotdeauna se produc intenţionat, manifestându-se, astfel, una din calităţile caracteristice de delimitare.Drept rezultat al acţiunilor săvârşite de subiectul infecțiunii de huliganism, întru încălcarea grosolană a ordinii publice, are loc nemijlocit atentarea asupra regulilor de convieţuire socială prin intermediul cărora sunt supuse unui pericol real şi ponegresc demnitatea şi interesele persoanei, a unui grup, cât şi a întregii societăţi. În calitate de exemple pot servi: întreruperea sau încălcarea unei manifestaţii publice de tip cultural, religios sau de altă natură, atentarea la liniştea cetăţenilor în timpul nopţii etc. Atentatele la sănătatea, integritatea corporală şi demnitatea persoanei prezintă un grad de prejudiciu sporit, mai ales când acestea se săvârşesc din motive huliganice, care confirmă nu numai atitudinea de dispreţ faţă de o anumită persoană, dar şi pericolul aplicării violenţei sau ameninţării cu aplicarea unei asemenea violenţe. În asemenea cazuri, evident că şi răspunderea este mai aspră. Trebuie de menţionat că aprecierea corectă a caracterului şi gradului de gravitate a leziunilor corporale în cadrul anchetării dosarelor huliganice are o importanţă deosebită. De această apreciere depinde încadrarea juridică corectă a acţiunilor subiectului infracţiunii, în baza unuia din aliniatele articolului respectiv, fie acesta ar putea răspunde pentru un cumul de infracţiuni.  Spre exemplu: Dacă, în urma acţiunilor huliganice, victimei i s-au produs vânătăi şi ea s-a ales cu leziuni corporale uşoare fără dereglarea sănătăţii, acţiunile ilegale ale subiectului infracţiunii pot fi calificate conform alin. (l) art. 287 CP. Dacă se constată că victima s-a ales cu leziuni corporale uşoare, care au dus la dereglarea sănătăţii sau pierderii capacităţii de muncă generală până la 10% chiar şi leziuni corporale mai puţin grave, constituie temei pentru calificare de către instanţa de judecată a acţiunilor de huliganism ca agravate, ce vor fi calificate conform alin.(3), art. 287 CP. Dacă în procesul realizării actelor huliganice persoanei i s-au cauzat leziuni corporale grave, atunci răspunderea va surveni în baza a două articole: huliganism agravat, prevăzut de art. 287 alin. (3) CP, şi vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, art. 151 alin.(1) CP. Acţiunile huliganice cad sub incidenţa art. 287 CP numai atunci când, opunând rezistenţă unui reprezentant al puterii sau altui reprezentant ce era împuternicit să asigure ordinea publică, vinovatul era conştient de faptul că opunea rezistenţă persoanelor menţionate. Este necesar să precizăm că reprezentanţii puterii sunt persoanele care exercită funcţii de conducere, adică au dreptul, în limita competenţei lor, să dea dispoziţii obligatorii nu numai pentru subalterni, dar şi pentru alţi cetăţeni. Astfel de reprezentanţi ai puterii sunt deputaţii, membrii Guvernului, judecătorii, procurorii, ofiţerii de urmărire penală, executorii judecătoreşti, lucrătorii operativi şi de luptă ai Ministerului Afacerilor Interne, organelor securităţii de stat, militare, care exercită funcţia de menţinere a ordinii publice.Actele huliganice însoţite de opunerea de rezistenţă colaboratorilor poliţiei, altor colaboratori ai organelor afacerilor interne, reprezentantului puterii sau altei persoane în legătură cu îndeplinirea datoriei de serviciu: de menţinere a ordinii publice şi de luptă cu criminalitatea, sau opunerea de rezistenţă cetăţeanului care nemijlocit curmă actele huliganice, inclusiv cele însoţite de violenţă sau de prevenire a aplicării ei în privinţa persoanelor indicate, sunt cuprinse în întregime de dispoziţia alin. (1) art. 287 CP şi nu necesită o calificare suplimentară pe alte articole ale CP [5, p. 89]. Conform cercetătorului A. Borodac, un semn obligatoriu al huliganismului este locul public de săvârşire a acţiunilor huliganice, care îl considerăm ca fiind o opinie întemeiată. Acţiunile huliganice nu-şi pierd caracterul public nici atunci când ele nu sunt observate de nimeni în momentul săvârşirii lor. E de ajuns ca cetăţenii să vadă consecinţele acestor acţiuni şi ca ele să aibă rezonanţă socială [4, p. 421]. Infracţiunea de huliganism se consideră consumată din momentul aplicării violenţei sau opunerii de rezistenţă sau odată cu comiterea acţiunilor care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită [4, p. 421]. Acţiunile de huliganism sunt orientate, de regulă, spre public, spre reacţia publicului, implicând jignirea demnităţii publice şi încălcarea grosolană a ordinii publice. Acţiunile de huliganism, în spaţiu şi timp, se pot înfăptui şi în locuri nepopulate sau noaptea, dar cu încălcarea ordinii publice [2, pct.3]. De cele mai deseori, huliganismul este comis în prezenţa altor persoane, având rolul de victime sau martori. Nu este însă exclusă posibilitatea săvârşirii huliganismului în absenţa persoanelor străine. În acest context, este important de menţionat că în astfel de cazuri făptuitorul poate să recurgă la mijloace care să facă posibilă diseminarea informaţiei despre faptă publicului, precum: afişarea unor texte sau a unor imagini cu caracter ofensator în timpul nopţii într-un loc care este pustiu la acel moment [3, pag. 7- 8]. În concluzie, rezultă cu claritate că infracţiunea de huliganism întotdeauna presupune ipostaze cu implicaţii publice, dar numai în unele cazuri este săvârșită în locuri publice.