Prin cercetările arheologice de suprafaţă realizate până în prezent în Câmpia Prutului de Mijloc au fost semnalate trei aşezări ale culturii Starčevo-Criş (Viişoara I, Viişoara II, Ustia-La Plopi). Două dintre ele (Viişoara I, II) au fost descoperite în anul 1977. Ele sunt situate pe versanţii lini ai unor văi formate de afluenţii de dreapta ai râului Prut. Suprafeţele siturilor reprezintă teren arabil, doar o mică parte din ele fiind înţelenită. Aşezarea Viişoara I a fost cercetată prin sondaje efectuate în anii 1977 şi 1995. În luna iunie a anului 2007 au fost întreprinse periegheze în aşezările Viişoara I şi Viişoara II. Situl Viişoara I (s. Viişoara, r-nul Glodeni) (47°38’54.3»N 27°25’36.3»E) se află la 2,3-2,5 km nord-vest de sat, pe versantul lin al văii r. Căldăruşa, în vecinătatea unui izvor. De la suprafaţă a fost adunat un număr mic de fragmente ceramice cu decor incizat şi câteva piese de silex. Aici au fost semnalate şi resturi de locuire aparţinând culturilor Noua şi Sântana de Mureş-Černjahov. Aşezarea Viişoara II (47°39’43.9»N 27°26’02.0»E) este situată la 3,8 km nord-vest de localitate, pe un versant lin, în apropierea confluenţei r. Căldăruşa cu r. Glodeanca. Pe teritoriul sitului, care este traversat de drumul local L233 Glodeni-Moara Domnească, în urma unor activităţi antropice din anii 2005-2006 a fost parţial afectat un complex adâncit Starčevo-Criş. Din cadrul lui provine o colecţie reprezentativă de materiale arheologice. Ceramica grosieră, din pastă cu degresanţi organici, este decorată cu impresiuni executate cu unghia, linii incizate, brâuri cu impresiuni şi proeminenţe alveolate. Unele vase sunt prevăzute cu toarte. Vasele modelate din pastă fină cedează numeric primei categorii ceramice. Ele au suprafeţele lustruite şi sunt reprezentate în special de străchini cu sau fără picior. La suprafaţa aşezării vizate au fost semnalate şi numeroase fragmente ceramice Precucuteni-Tripolie A. După caracteristicile sale ele sunt atribuite fazei Precucuteni II. Utilajul litic cuprinde multiple piese de silex şi câteva unelte din piatră şlefuită, care după toate probabilităţile, aparţin în mare parte epocii eneolitice. Continuarea cercetărilor în această regiune cu siguranţă va completa repertoriul siturilor StarčevoCriş şi va aduce precizări privind direcţiile de pătrundere ale acestor comunităţi în spaţiul pruto-nistrean.