Pornind de la cercetarea unui pomelnic descoperit într-o veche biserică din Moldova, anume Zăpodeni, în județul Vaslui, scris în 1881 și completat ulterior, prezentul studiu identifică structuri de familie vechi, arhaice, păstrate într-o lume rurală românească, aflată în inima civilizației moderne. E o situație similară cu cea a comunităților țărănești din Occidentul medieval, precum și din alte regiuni aflate la periferia modernității. Cultul morților era foarte puternic în satele românești, unde toți locuitorii credeau că sunt urmașii unui strămoș comun și organizarea unor asemenea comunități se baza pe grupuri de familii înrudite. În acest context, moștenitorul casei, indiferent dacă era fiul sau ginerele, își asuma responsabilitățile funerare, având datoria de a pomeni răposații familiei, deoarece în comunitățile arhaice din diferite regiuni geografice, casa transcendea destinele individuale ale persoanelor ce trăiau în ea.

Based on the research of a prayer list found in an old church from a village in Moldavia, namely Zăpodeni, in Vaslui county, written in 1881 and subsequently supplemented, the present study identifies old, archaic family structures preserved in a Romanian rural world found at the heart of the modern civilization, a state similar to that of the Mediaeval Occident’s peasant communities, but also in other spaces located in the periphery of modernity. The cult for the dead was very powerful in the Romanian villages, where all the inhabitants believed that they were the descendants of a common ancestor and the organization of such communities was based on groups of kindred families. In this context, the inheritor of the house, regardless of being the son or the son-in-law, took over its funerary responsibilities, having the duty to commemorate the dead of the family, because in the archaic communities of different geographic areas, the house transcended the particular destinies of the individuals living in it.